Una dintre metodele de super-centralizare promovate de PCR în anii dictatorului Ceaușescu, a fost înființarea unor așa-numite Asociații Economice Intercooperatiste, care nu erau altceva decât conglomerate de CAP-uri, mai ușor de controlat de partid și securitate și de unde, după cum a spus țăranul Ion Potroanchenu din Fulga la o beție, „se poate fura cu două sau mai multe mâini”.
Acest control viza rentabilizarea
CAP-urilor, care, din pricina incompetenței și a furturilor generalizate, produceau exclusiv pierderi. Tot felul de politruci ai partidului unic se îndestulau cu produsele agriculturii românești, afaceri importante se desfășurau sub ochii milițienilor și securiștilor, cu toții beneficiind de cote mai mari sau mai mici din valoarea hoțiilor.
Varianta oficială, apărută în „Statutul asociaţiei economice intercooperatiste” din 28.09.1977 susținea că „asocierea cooperativelor agricole de producţie creează cadrul larg de promovare a tehnicii înaintate, de realizare a concentrării şi modernizării producţiei, profilării şi specializării unităţilor, în vederea consolidării şi dezvoltării continue, economice şi organiza-torice, a fiecărei cooperative agricole, ca unitate de-sine-stătătoare, creşterii veniturilor cooperatorilor şi sporirii contribuţiei agriculturii cooperatiste la dezvoltarea economiei naţionale”, dar astfel de motivații nu erau crezute decât de activiștii de partid și de multe ori nici de aceia. Restul sătenilor își vădeau mai departe de combinațiile prin care puteau face rost, pe banii statului, de ceea ce aveau nevoie pentru a-și asigura cele necesare traiului.
Domeniile în care se puteau înființa asociații economice intercooperatiste
erau:
a) creşterea şi îngrăşarea porcilor;
b) îngrăşarea bovinelor şi ovinelor;
c) creşterea vacilor pentru lapte;
d) creşterea bovinelor şi ovinelor pentru prăsilă;
e) creşterea păsărilor pentru carne şi ouă;
f) amenajarea şi exploatarea unor suprafeţe piscicole;
g) creşterea viermilor de mătase;
h) producerea legumelor şi răsadurilor în sere şi solarii;
i) înfiinţarea, modernizarea şi exploatarea de plantaţii viticole;
j) înfiinţarea, modernizarea şi exploatarea de plantaţii pomicole;
k) depozitarea şi sortarea produselor agricole;
l) organizarea de centre pentru răcirea laptelui;
m) prelucrarea legumelor, fructelor, strugurilor, laptelui şi cărnii;
n) valorificarea produselor agricole şi neagricole;
o) producerea materialelor de construcţii, dezvoltarea de activităţi industriale, artizanat, a altor activităţi de producţie, precum şi prestări de servicii.
Așa se face că președinților de CAP – uri din comunele prahovene Ciorani, Fulga și Sălciile le-a venit (de la centru) ideea să înființeze Asociaţia Economică de Stat şi Cooperatistă Legumicolă – mai pe scurt AESCL, cu sediul în Ciorani. Toate cele trei comune au venit în asociație cu fermele lor de legume, celelalte părți din CAP-uri rămânând ca și înainte, arondate localităților respective. Așadar fermele din zootehnie – porci, vaci, oi etc. au rămas în administrarea acelorași oameni, dar la conducerea sectorului legume era nevoie de un șef și de ingineri noi, care să alerge toată ziua prin cele trei comune și să rezolve problemele.
Omul care dorea să pună mâna pe șefia AESCL – ului era un inginer pe nume Drăgan, priceput la foarte multe, inclusiv la „cotirea”, cum se spunea în acei ani, a unor părți mai mari sau mai mici din recolte. Soția lui, Aristița, era șef de fermă la Fulga, în vreme ce Drăgan nu avea nicio funcție de conducere. Și cum la Fulga erau, ca și la Sălciile, de altfel, mari lacuri pline de pește, cei doi dirijau împreună un troc de zile mari, schimbând produse, cu sau fără acte, cu grangurii locali din celelalte sate. Toată lumea bună din agricultura Cioranilor mânca pește, în vreme ce grangurii din Fulga se îndestulau cu legumele care nu se cultivau în serele lor. Din AESCL-ul respectiv își lua parte și lumea bună din Ploiești: milițienii, secretarii de partid, ofițerii de securitate, ca să nu mai vorbim de profesori, de medici, de coafeze și așa mai departe. Așa încât mai toată lumea era mulțumită. Din câte povestea la scurt timp după revoluție vânzătorul de ziare ambulant din Ploiești Costică Farmazon, singurii care vindeau ceva dar nu aveau acces la trocul despre care vorbeam erau librarii: nimeni, niciodată, nu a venit la vreunul dintre ei să-i ofere pește din Fulga în schimbul unor cărți care se dădeau, în Ploiești, pe sub mână.
În vara lui 1986, inginerul Drăgan a fost prins cu ocaua mică: a „cotit” de pe câmp circa 7 tone de pepeni, pe care pur și simplu nu i-a cântărit ci le-a dat drumul cu un camion în altă parte decât ar fi trebuit. Scandalul a fost cât casa, pentru că la flagrant participase unul dintre puținii politruci cu convingeri din zonă, un comunist pe nume Ciucă, despre care știa toată lumea că este incoruptibil și crede cu tărie în doctrina ceaușistă. Din pricina acestuia, scandalul nu a putut fi mușamalizat, așa încât Drăgan a fost suspendat și a fost demarată o anchetă. În locul lui a fost detașată la Fulga o stagiară abia angajată la fermele din Ciorani, pe nume Margot Sarafoleanu, născută și crescută în Ploiești. Această domnișoară nu avea nici în clin și nici în mânecă cu mafia din agricultură. Nu tolera jaful, pentru că avea principii solide, induse de părinții ei, intelectuali de clasă ai Ploieștiului și din pricina asta intra deseori în clinciuri cu diverși tâlhari de partid și de stat. Așa se face că în momentul în care a ajuns la Fulga și a văzut proporțiile jafului, a considerat că e cazul să intervină. După cum a povestit chiar ea într-un cerc de prieteni, „În dimineața când am ajuns acolo, eu și remorca plină de soldați, am dat o tură prin fermă. Era iulie-august, și tarlaua de tomate era o frumusețe, așteptând să intrăm la recoltat. În mijlocul ei, printre cele mai frumoase roșii, o vacă, priponită cu un lanț lung, legată de un țăruș, mânca liniștită călcând și făcând praf totul în jur.” Margot a chemat paznicul și i‑a cerut apăsat să ducă vaca la sediul fermei de zootehnie, de unde să-i fie restituită proprietarului când va veni să plătească stricăciunile. Numai că vaca îi aparținea unui grangure: directorul Pisciculturii Județene, Gheorghe Măgureanu, un infatuat care nu concepea să fie sfidat de o stagiară oarecare. Individul a sunat neîntârziat la directorului de la Ciorani al lui Margot ca să se plângă: stagiara lui era o persoană imposibilă, needucată în spiritul socialismului, afurisită, și care ar trebui pedepsită exemplar. Directorul de la Ciorani, care aflase despre incidentul cu roșiile, l-a întrebat pe Măgureanu de ce își duce vaca la păscut exact în cultura de tomate, moment în care șeful pisciculturii și-a ieșit complet din fire și i-a spus celui de la Ciorani că s-a lins pe buze de pește de la Fulga și i-a trântit telefonul în nas. Apoi a montat-o pe Aristița, care a lansat printre fulgeni ideea că soțul ei fusese suspendat la plângerea lui Margot, care urmărea să-i ia locul. A numit-o „obrăznicătură arogantă de la oraș” și i-a trimis vorbă că o va aștepta în stația de autobuz, când vine dimineața de la Ploiești și o va „ciufuli” până o să-i treacă cheful de tulburat apele în Fulga. Măgureanu, la rândul lui, a amenințat-o că paznicii lacurilor o vor prinde și o vor „bumbăci” puțin, ca să-i iasă „gărgăunii din cap”. Aflând lucrurile astea, directorul de la Cioran i-a asigurat lui Margot gardă permanentă, formată din soldați din cei care lucrau la munca câmpului la ordinul lui Ceaușescu.
În același an, Ceaușescu a semnat un decret prin care se cerea diversificarea soiurilor de legume cultivate „pentru populație”. La Ciorani, au început să fie cultivate andive. Numai că din tot județul Prahova, doar cei de la Hotelul Prahova au comandat două lădițe. Planta a rămas pe câmp, nerecoltată, a înflorit și a crescut de 2 metri iar sătenii, crezând că este un fel de spanac, s-au apucat să fure frunze din rozetele foarte dezvoltate. După 2 zile au venit furioși că le‑au fost otrăvite vitele, care după ce-au mâncat acele frunze au început să dea un lapte verde și amar.
-
Aha, deci voi furați de pe câmp! le-a spus directorul.
Pentru că afacerea cu andivele n-a mers, s-a decis să se cultive creson, pentru început la Fulga.
Pentru că afacerea cu andivele n-a mers, s-a decis să se cultive creson, pentru început la Fulga.
Tânăra Margot Sarafoleanu, vrând să le
dea puțin peste nas celor care o vorbeau de rău, în frunte cu Aristița Drăgan,
a lansat zvonul că e vorba despre niște animale cu blana foarte scumpă, care
vin din străinătate. „Cresonii”, spunea Margot, seamănă cu nutriile și se
înmulțesc rapid, așa că în cel mult un an toată lumea din Fulga va avea, dacă
va dori, haine de blană de creson. Iată ce povestește acum Margot: „se făcuse o listă lungă printre cei de la
primărie, bancă etc, cu cei care urmau să primească (pe gratis) blănuri pentru
câte o haină – două. Noi deja „calculam” câte animale trebuiesc pentru o haină,
ei luaseră legătura cu cojocarii din comună să vadă dacă sunt dispuși să le
croiască așa ceva... sau de ce nu, să își facă propria fermă...”.
Când s-a aflat despre ce era vorba în realitate, anume despre „varianta feminină a hreanului, numită și hreniță”, grangurii din Fulga au turbat. Aristița a vorbit cu paznicii, ordonându-le să îi facă necazuri lui Margot prin orice metode. Și ei n-au ezitat să treacă la fapte: de la distrugeri pentru producerea cărora învinovățită ar fi putut fi domnișoara inginer și până la denunțuri calomnioase, nu s-au dat în lături de la nimic. Într-o zi, când Margot trebuia să meargă să inspecteze tarlaua de cartofi, i-au cerut să o ia pe un anumit traseu, ca să treacă printr-un loc unde fusese dezgropată, de-a lungul unui șanț, o parte din recolta de morcovi. De ridicat nu-i ridicase nimeni și cineva adusese acolo o cireadă de vaci, cărora morcovii le plăceau teribil. Când Margot a trecut pe lângă ele, vacile au devenit agresive, din pricină că nu erau duse la montă și asta se întâmpla pentru că oamenii nu puteau sacrifica vițeii decât riscând pușcăria, așa că preferau ca vacile să nu mai fete. O parte dintre ele s-au năpustit asupra lui Margot, care a luat-o la fugă, cu vacile după ea. Norocul ei a fost că după câteva minute bune a apărut mașina CAP-ului, un ARO, care s-a interpus între ea și vacile agresive, permițându-i să se urce în mașină, care a demarat în trombă.
La două săptămâni de la acest incident, la Fulga a apărut un ziarist de la Flamura Prahovei, trimis să scrie despre pepenii lui Drăgan. Margot i-a povestit tot ce se întâmpla pe câmpurile CAP-ului și ale AESCL – ului. Omul a făcut un „articol – trăsnet”, cum se spunea pe-atunci, dar șeful lui a oprit publicarea, pentru că Aristița avea pe cineva la partid în București, care a dat un telefon unde trebuia.
După încă o săptămână, a apărut un șef de la securitatea din Mizil, pe care Margot l-a dus să-i arate dezastrul pe care îl producea în continuare vaca șefului de la piscicultură. I-a mai vorbit și despre Aristița cea răzbunătoare și despre faptul că pentru a o submina, respectiva le ceruse zilierilor să nu mai vină la muncă, în felul ăsta recolta de roșii rămânând pe câmp. Securistul a dat din cap și, după două zile, a trimis patru camioane cu soldați care au cules tarlaua pentru cantinele armatei. Aristița a făcut o criză, a sunat la omul ei de la partid, dar acela i-a spus că nu poate face nimic, pentru că întreaga operațiune a fost legală. Din cauza asta femeia a luat-o razna. Mergea peste tot și spunea că urmează să se ducă în audiență la Ceaușescu, pe care îl cunoștea din copilărie și că acela va dispune dizolvarea cuibului de viespi de la Fulga, grupat în jurul stagiarei Margot Sarafoleanu. În cele din urmă a fost dusă la spitalul de boli nervoase de la Voila, unde i s-a pierdut urma.
În octombrie, au primit repartiție în zonă noii absolvenți, unul dintre ei venind să o înlocuiască pe Margot, care s-a reîntors la Ciorani.
Imediat după Revoluție, AESCL s-a desființat. Unii dintre inginerii de-acolo au intrat în politică și au ajuns să influențeze destinele României, dar asta este altă poveste, care va fi spusă cu altă ocazie.
Când s-a aflat despre ce era vorba în realitate, anume despre „varianta feminină a hreanului, numită și hreniță”, grangurii din Fulga au turbat. Aristița a vorbit cu paznicii, ordonându-le să îi facă necazuri lui Margot prin orice metode. Și ei n-au ezitat să treacă la fapte: de la distrugeri pentru producerea cărora învinovățită ar fi putut fi domnișoara inginer și până la denunțuri calomnioase, nu s-au dat în lături de la nimic. Într-o zi, când Margot trebuia să meargă să inspecteze tarlaua de cartofi, i-au cerut să o ia pe un anumit traseu, ca să treacă printr-un loc unde fusese dezgropată, de-a lungul unui șanț, o parte din recolta de morcovi. De ridicat nu-i ridicase nimeni și cineva adusese acolo o cireadă de vaci, cărora morcovii le plăceau teribil. Când Margot a trecut pe lângă ele, vacile au devenit agresive, din pricină că nu erau duse la montă și asta se întâmpla pentru că oamenii nu puteau sacrifica vițeii decât riscând pușcăria, așa că preferau ca vacile să nu mai fete. O parte dintre ele s-au năpustit asupra lui Margot, care a luat-o la fugă, cu vacile după ea. Norocul ei a fost că după câteva minute bune a apărut mașina CAP-ului, un ARO, care s-a interpus între ea și vacile agresive, permițându-i să se urce în mașină, care a demarat în trombă.
La două săptămâni de la acest incident, la Fulga a apărut un ziarist de la Flamura Prahovei, trimis să scrie despre pepenii lui Drăgan. Margot i-a povestit tot ce se întâmpla pe câmpurile CAP-ului și ale AESCL – ului. Omul a făcut un „articol – trăsnet”, cum se spunea pe-atunci, dar șeful lui a oprit publicarea, pentru că Aristița avea pe cineva la partid în București, care a dat un telefon unde trebuia.
După încă o săptămână, a apărut un șef de la securitatea din Mizil, pe care Margot l-a dus să-i arate dezastrul pe care îl producea în continuare vaca șefului de la piscicultură. I-a mai vorbit și despre Aristița cea răzbunătoare și despre faptul că pentru a o submina, respectiva le ceruse zilierilor să nu mai vină la muncă, în felul ăsta recolta de roșii rămânând pe câmp. Securistul a dat din cap și, după două zile, a trimis patru camioane cu soldați care au cules tarlaua pentru cantinele armatei. Aristița a făcut o criză, a sunat la omul ei de la partid, dar acela i-a spus că nu poate face nimic, pentru că întreaga operațiune a fost legală. Din cauza asta femeia a luat-o razna. Mergea peste tot și spunea că urmează să se ducă în audiență la Ceaușescu, pe care îl cunoștea din copilărie și că acela va dispune dizolvarea cuibului de viespi de la Fulga, grupat în jurul stagiarei Margot Sarafoleanu. În cele din urmă a fost dusă la spitalul de boli nervoase de la Voila, unde i s-a pierdut urma.
În octombrie, au primit repartiție în zonă noii absolvenți, unul dintre ei venind să o înlocuiască pe Margot, care s-a reîntors la Ciorani.
Imediat după Revoluție, AESCL s-a desființat. Unii dintre inginerii de-acolo au intrat în politică și au ajuns să influențeze destinele României, dar asta este altă poveste, care va fi spusă cu altă ocazie.
De ce textul este în 2 culori?
RăspundețiȘtergere