Săltarea noastră din viitor
Chiar cel obişnuit să nu bage prea mult în samă viaţa din jurul său,
nu poate să nesocotească adâncile prefaceri prin care trecem. Sunt prea
bătătoare la ochi, prea usturătoare pentru unii urmările lor, ca să nu fie
simţite.
Unele prefaceri, cum sunt cele politice, înseamnă zorile unei lumi
nouă. Altele, cum sunt cele economice, au adus o destrămare aşa de adâncă a
ţăsutului de până acum, încât cer fără zăbavă, fără doar şi poate, o nouă îndrumare
a treburilor obşteşti, pentru ca viaţa tuturora să nu sufere. Intre acestea
este şi îmbucătăţirea pământului la muncitorii care-l lucrau. E o mare dreptate
înfăptuită, nimeni n-are cum zice altfel. Se cuvine să fie înţeleasă de toată lumea,
ca pe lângă dreptate să se înfăptuiască şi o săltare din loc.
Pământul s-a împărţit. Stăpânii lui de azi sunt însă cei mai mulţi
săraci şi neştiutori adânci în ale rostului plugăriei. N-aveau cum fi altfel,
după traiul dus până acum. De aceia pe ogoare creşte mai mult muştar sălbatec
de cât grâu, iar cu cât scoatem de pe câmpiile noastre mănoase, stăm la coada
popoarelor cu agricultură chibzuită.
Munca nu ajunge. In această priuinţă nimănui nu i-ar trece prin gând
să spuie că săteanul nu munceşte. Dar munca cere chibzuinţă şi ştiinţă. Mai
cere ceva, fără de care greutăţile doboară şi pe cel mai trudnic plugar. Cere mai
multă încredere între oameni, pentru ca prin unire să se birue greutăţile.
Pretutindeni este aşa. Cooperativele de tot soiul au scăpat multe popoare dela
peire, revărsând belşugul şi buna stare în casa fiecărui plugar destoinic. Săltarea
noastră deasupra nevoilor din viitor, stă numai în întemeierea cooperativelor.
Prin ele se înfăptueşte minunea din alte ţări, unde ogoarele sunt valurl de aur
fără o pălămidă în ele, iar toamna sacii sunt grei de rodul plin cules de pe
câmp. Prin cooperative se pot cumpăra maşini de lucru cari împlinesc şi
economisesc munca omului; prin cooperative se poate căpăta sămânţă aleasă bob cu
bob; prin cooperative desfacerea produselor se face la vreme şi cu preţ bun.
Câtă iroseală nu e la noi de toate! Gospodina îşi rupe bocancii ducând
poşte întregi câteva ouă la târg, pe când aiurea, stă acasă; îşi vede de copii
şi gospodărie, căci prin cooperative se strâng ouăle şi laptele din sat, pentru
a fi vândut cu preţ mai bun şi fără osteneală din partea gospodinii. Cum s-ar
schimba faţa satelor noastre, dacă oamenii ar căpăta în sfârşit încredere unii
în alţii şi în sfatul celor ce le vreau binele.
Cât belşug n-ar fi irosit; câtă economie nu s-ar aduce în toate! Omul
scutit de drumuri de prisos, scutit şi de o parte din munca istovitoare, s-ar
mai îngriji şi de ale sufletului, bucurându-se la cetirea unei cărţi, la
înţelegerea cuvintelor din evanghelie.
Aceasta e minunea săvârşită pe
aiurea prin cooperative. Nu vă întoarceţi faţa dela ele, oameni buni, ci
chibzuiţi cu toată greutatea foloasele lor, pentru traiul vostru mai acătării.
I.
SIMIONESCU,
Profesor Ia Universitatea din Iaşi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu