Statueta chinezească
Când a venit rândul statuetei chinezeşti să fie
scoasă la licitaţie, în sală s-a stârnit acea rumoare care precede întotdeauna
vânzarea unei capodopere. Asistentul licitatorului ţinea piesa delicată de
fildeş sus pentru a putea fi admirată de publicul numeros, în timp ce
licitatorul îşi plimbă privirea prin sală pentru a-şi da seama unde se află
ofertanţii serioşi. M-am uitat în catalog şi am citit descrierea detaliată a
piesei, precum şi ceea ce se ştia despre istoricul ei.
Statueta fusese cumpărată în Ha Li Chuan în 1871 şi
era prezentată în catalogul firmei Sotheby cu menţiunea ciudată de
„proprietatea unui gentleman”, ceea ce însemna, de regulă, că un membru al
aristocraţiei nu vroia să se ştie că scotea în vânzare un obiect moştenit din
generaţie în generaţie. M-am întrebat dacă aşa stăteau lucrurile şi în cazul de
faţă şi mi-am pus în gând să fac nişte investigaţii pentru a afla cum a nimerit
statueta chinezească în sala de licitaţii, în acea dimineaţă de joi, după mai
bine de o sută de ani.
— Lotul nr. 103, a strigat licitatorul. Cât se oferă
pentru acest exemplar magnific din...?
