Cruce cu limba

Unul din cele câteva lucruri extraordinare pe care le-am întâlnit/văzut/auzit de-a lungul vieţii, e povestirea unei bătrâne dintr-un sat din Apuseni, al cărei soţ făcuse parte din Rezistenţă, refuzând să accepte - în esenţă - comunismul care se instaura în România. Ce s-a petrecut în anii ăia e cu totul excepţional - a fost un moment în care nişte oameni oarecare, simpli ţărani, profesori, muncitori, preoţi, şi-au descoperit eroismul latent, s-au împotrivit cu preţul vieţii sistemului propus de sovietici şi au suferit pentru ideile şi demnitatea lor mai mult decât, poate, îşi vor fi închipuit că pot suferi.

Nucsoara

In "Memorialul Durerii" - celebrul serial realizat de Lucia Hossu Longin, e o poveste absolut extraordinara, spusa de sotia unuia dintre partizanii care au rezistat eroic impotriva regimului comunist, in zona Nucsoara. 

Cei care se opuneau comunismului stateau ascunsi in munti, iar securitatea ii vana ca pe mistreti. Sotiile, fiicele, surorile lor erau chemate in permanenta la interogatorii si acolo erau batute si umilite in chipuri pe care nu vreau sa mi le reprezint. Li se cerea sa spuna unde le sunt sotii sau fratii dar ele chiar nu aveau ce sa spuna, pentru ca nu stiau. Imi aduc aminte de una din femeile astea, care zicea asa: "stateam, maica, in arest si venea securistul si incepea sa ma loveasca, ma scuipa, ma ardea cu tigara ca sa-i spun unde e sotul meu ascuns. Dar eu ziceam in mintea mea: "Doamne, iti multumesc ca mi-ai dat sa suport toate astea si nu m-ai lasat sa fiu in locul omului astuia care ma chinuie". Si asa ma intaream si suportam toate chinurile".

Carevasazica, femeia aceea, in timp ce era torturata, ii multumea lui Dumnezeu pentru ca se afla in pozitia victimei si nu a calaului. Putine lucruri mai impresionante mi-a fost dat sa aflu.