Cândva am să povestesc istoria
vieţii mele - şi înduioşătoare, şi plină de învăţăminte - din aceşti zece ani
ai tinereţii mele. Cred că mulţi au trecut prin aceleaşi lucruri. Îmi doream
din tot sufletul să fiu bun; dar eram tânăr, aveam pasiuni, iar în căutarea
binelui eram cu desăvârşire singur.
Un blog pentru linistea adultilor
Totalul afișărilor de pagină
Se afișează postările cu eticheta Tolstoi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Tolstoi. Afișați toate postările
vineri, 16 octombrie 2015
marți, 13 octombrie 2015
Spovedanie (I)
Am fost botezat şi educat în credinţa creştină
pravoslavnică. M-au învăţat-o încă din copilărie şi de-a lungul întregii mele
adolescenţe şi tinereţi. Când însă, la 18 ani, am părăsit anul doi al universităţii,
nu mai credeam în nimic din cele ce mă învăţaseră.
vineri, 30 mai 2014
Despre lipsa de educatie
Am urcat pe acest blog o serie de articole grupate sub titlul generic "Romania needucata". In fiecare dintre episoade am plecat de la cate un caz concret, in general al unui personaj public, care fie a ajuns sa ocupe pozitii la care nu-l indreptateste nimic, fie a dobandit o imagine complet deformata in mintea oamenilor. Am pus toate pe seama lipsei de educatie a romanilor. Ce nu am facut, a fost sa precizez foarte limpede ce inteleg eu prin lipsa educatiei.
duminică, 10 martie 2013
Alte trei povesti scurte si incredibile ale lui Lev Tolstoi
Focul
Era în
toiul secerişului. Bărbaţii şi femeile din sat se duseră cu toţii la cîmp.
Acasă rămăseseră doar bătrînii şi copiii. Intr-una din căsuţe era o bunică cu
trei nepoţei. Bunica aprinsese cuptorul şi se culcase să se mai odihnească.
Pentru că o tot supărau muştele, bătrîna şi-a tras pe faţă un ştergar şi de la
o vreme a furat-o somnul.
Una din nepoatele ei,
Maşa (care n-avea decît trei anişori), a deschis uşa cuptorului, a umplut un
hîrb cu tăciuni aprinşi si s-a dus în tindă. Acolo erau rînduite mănunchiuri de
paie anume pregătite de femei pentru legatul grîului în snopi. Maşa a aşezat
frumuşel tăciunii sub paie şi a început sa sufle în ei. Cînd paiele au luat
foc, fetiţa s-a bucurat tare mult. A intrat în casă, şi-a luat de mînă
frăţiorul pe nume Kiriuşka (un băieţel de un an şi jumătate, care abia începuse
să umble) şi i-a spus:
duminică, 17 februarie 2013
Trei povesti scurte si incredibile ale lui Lev Tolstoi
Sîmburele
Mama a cumpărat prune ca să le dea copiilor după masa de prînz şi le-a aşezat pe o
farfurie.
Vania, care nu mai
mîncase pînă atunci prune, le tot mirosea de zor.
Tare-i mai plăcea cum miros şi tare-ar mai fi vrut să
le guste! Tot dîndu-le aşa tîrcoale, băieţelul pîndi clipa cînd
nu era nimeni în odaie şi, nemaiputîndu-se stăpîni, înhăţă o prună şi o mîncă
pe furiş.
Cînd s-a apropiat ora
prînzului, mama a numărat prunele şi văzînd că lipseşte una,
i-a spus tatălui.
Stăteau cu toţii la masă
şi tatăl a întrebat:
marți, 5 februarie 2013
Povestiri scurte si incredibile ale lui Tolstoi(2)
Filipok
Era odată un băieţel pe care îl chema Filip. Intr-o zi
văzu copiii îndreptîndu-se spre şcoală. Filip îşi luă căciula şi vru să se ducă
şi el cu ei. Dar maică-sa îl întrebă:
—
Încotro te duci,
Filipok?
—
La şcoală.
—
Eşti încă mic şi
nu poţi să te duci! Şi mama îl opri acasă.
Toţi copiii erau duşi la
şcoală. Tata a plecat încă de dimineaţă la pădure, iar mama s-a dus să lucreze
cu ziua. Au rămas acasă numai Filipok şi bunica sus pe cuptor. Lui Filipok i
s-a urît să stea singur. Şi cînd bunica a adormit, el s-a apucat să-şi caute
căciula. Pe-a lui n-a găsit-o şi a luat una veche de-a lui taică-său; pe urmă a
plecat la şcoală.
duminică, 24 iulie 2011
Doua povesti scurte si incredibile ale lui Lev Tolstoi
VULTURUL
Un vultur şi-a clădit cuibul în vârful unui arbore înalt, departe de mare. Aici şi-a scos puii.
Intr-un rând, vulturul se întorcea în zbor, spre cuib, cu un peşte mare în gheare.
Jos, la rădăcina copacului, lucrau mai mulţi oameni. Cum au văzut peştele, au înconjurat copacul şi au prins a striga şi a arunca în vultur cu pietre.
Vulturul a scăpat peştele din gheare, iar oamenii l-au ridicat de jos şi au plecat.
Pasărea s-a aşezat pe marginea cuibului, iar puişorii au ridicat capetele şi au început să piuie: îi cereau de mâncare.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)