Mesteacănul
Denumirea ştiinţifică: Betula verrucosa.
Denumiri populare: măstacăn,
mastacin.
Prezentare. Mesteacănul este un
arbore înalt (poate atinge şi 30 de metri), cu valoare forestieră, ornamentală şi
medicinală. Aparţine familiei betulacee. Coaja sa este albă, netedă şi
se poate desprinde sub formă de fâşii circulare. Frunzele, lucioase şi subţiri,
sunt romboidale sau triunghiulare. Florile de mesteacăn au formă de amenţi (mâţişori
asemănători cu cei de nuc). Mesteacănul înfloreşte în lunile aprilie şi mai. În
România, acest arbore creşte pe o arie cuprinzătoare, pornind de la câmpie şi
ajungând până în zona subalpină. În Rusia, Belarus şi Finlanda, mesteacănul formează
păduri uriaşe. Importanţă medicinală au mugurii, seva,
coaja şi, mai ales, frunzele tinere. Se prepară infuzie, decoct, tinctură,
extract fluid, sirop diuretic, vin tonic şi febrifug, loţiuni şi comprese. De
asemenea, utilă în aplicaţii medicinale este seva de mesteacăn, care se
recoltează primăvara.
