Se afișează postările cu eticheta leul furnicilor. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta leul furnicilor. Afișați toate postările

sâmbătă, 7 iulie 2012

Mici intamplari cu animale (52)

Leul furnicilor

La marginea unei păduri era un molid străvechi la rădăci­nile căruia se făcuse bortă, sub care pămîntul nisipos rămînea uscat. Dintr-un muşuroi de alături mişunau furnicile; unele se urcau pe copac în sus, după ceva treburi pe care le aveau pe acolo. Eram curios ce pot căuta furnicile acestea mari prin molid şi într-o zi m-am aşezat alături ca să pot afla răspunsul. Atunci am văzut în nisipul de sub rădăcină o capcană a in­sectei care are faima de şireată, isteaţă si din cale afară de răpitoare. Adică a larvei, deoarece insecta adultă este ca o libelulă mică, inofensivă, care stă leneşă pe cîte o rămurea, cu aripile ei lungi şi străvezii adunate în formă de acoperiş deasupra trupului subţire, iar cînd îndrăzneşte să zboare e stîn­gace şi abia aşteaptă să se aşeze din nou. Nici n-ai crede că această gîză plăpîndă a ieşit din larva urîtă, cu trupul gros şi ţepos, cu căngi la gură, larvă care i-a dat şi numele de leul-furnicilor (Myrmeleon formicarius). Iată un prilej să văd cum funcţionează această capcană. Las furnicile de pe copac în treaba lor şi stărui lîngă aparatul duşmanului.



După mine!