Creatura omniscientă CTP și logica elementară

Am urmărit aseară, la DigiTV, o discuție dintre Cosmin Prelipceanu și CTP. Acest CTP stă așezat, de ceva vreme, pe poziția corectă față de guvernul ticălos al lui Liviu Dragnea. Îmi place să-l ascult, combate bine și spune lucruri interesante. Marea problemă a CTP-ului este că se crede omniscient, exact ca Dumnezeu. La urma urmei, e dreptul lui să creadă orice despre sine. Dar asta nu înseamnă că are dreptul de a ne prosti în față, așa cum a încercat aseară. Despre ce e vorba? Despre o incursiune în logică pe care creatura respectivă a făcut-o (pe bani de la Digi, că doar nu merge acolo pe gratis), încercând să se apere în fața celor care l-au acuzat de afirmații jignitoare. 

Concret, CTP a repus pe tapet o vorbă pe care a rostit-o la același post de televiziune, cu ceva vreme în urmă, care suna așa: „nu mă duc la referendum pentru că nu sunt tâmpit”. Scurt și cuprinzător. După asta, lumea i-a cam sărit în cap: cum adică, dacă noi ne ducem la referendum înseamnă că suntem tâmpiți? La care creatura omniscientă a venit să dea explicații. Dar nu unele de bun simț, cum ar fi, de exemplu „m-am pripit”, ci unele alambicate, din care să reiasă că de fapt din spusele lui nu se poate deduce nimic de felul acela. În logica propozițională, a zis el, când eu fac afirmația  „dacă p atunci q”, de aici nu rezultă nicidecum că dacă nu q, atunci nici p, ci, țineți-vă bine, dacă nu p, atunci q sau nonq! Așadar, din afirmația „nu mă duc la referendum fiindcă nu sunt tâmpit”, ar rezulta, de fapt, ceva care nu are legătură cu mersul la referendum, de genul „dacă sunt tâmpit, atunci mă duc sau nu mă duc la referendum”. Numai că în logică lucrurile stau exact invers. Afirmația „din p rezultă q” este același lucru cu „din nonq rezultă nonp”. Adică afirmația scoasă de creatura omniscientă pe orificiul fonator, anume „nu mă duc la referendum pentru că nu sunt tâmpit”, este exact același lucru cu „dacă mă duc la referendum, sunt tâmpit”. Repet: în logica propozițională, la care recurge CTP, ca să dea mai multă greutate susținerilor sale. În vorbirea curentă, într-adevăr, nu se pot trage concluzii categorice universale din spusele cuiva. Dacă unul zice „am furat din magazin pentru că nu am bani”, nu înseamnă, ca la logica propozițională, că cine nu fură din magazin are bani. După cum se știe, există persoane care au principii morale și care nu fură chiar dacă riscă să moară de foame.

Prin urmare, creatura omniscientă CTP se putea apăra fără să facă recurs la logica propozițională, care, în cazul despre care discutăm, îl contrazice și în fața unui elev din prima clasă de liceu.