duminică, 13 martie 2022

Arama pe față

Timp de două decenii, Vladimir Putin și-a construit încet, cu atenție și în secret rețele de influență online și offline. Aceste eforturi au dat roade, ajutând Rusia să devină mult mai influentă decât ar fi fost permis pentru o țară atât de coruptă și fragilă sub aspect instituțional: prin afaceri în Europa și Africa, prin vasta rețea de idioți utili pe care i-a ajutat să fie aleși pentru a se putea, ulterior, baza pe susținerea lor și prin controlul asupra narativelor cotidiene din varii țări cu ajutorul dezinformării online. Mulți oameni nu au conștientizat nimic din toate acestea, scrie Wired.

Chiar dacă evenimente importante, precum alegerile din 2016 din SUA sau Brexit-ul Marii Britanii, au mai scos la lumină acest angrenaj, totuși mulți au continuat să nu conștientizeze sau au refuzat să accepte că mașinăria de dezinformare a lui Putin îi influența într-o gamă largă de aspecte. Grupări de activiști determinați au încercat să convingă lumea de infiltrarea Kremlinului și manipularea economică politică și psihologică la nivel global; asemenea avertismente au fost întâmpinate, cel mai adesea, cu tăcere sau chiar ridiculizate.Situația s-a schimbat din momentul în care cizma rusească a pătruns pe teritoriul ucrainean. Aproape peste noapte, lumea occidentală a devenit conștientă de acțiunile Kremlinului, spulberând iluziile ce permiteau existența – în afara granițelor rusești – a ecosistemului informațional alternativ controlat de Putin. Drept urmare, mașinăria sofisticată de dezinformare pe care Putin o construise în decenii, s-a prăbușit în câteva zile.Rețeaua de influență a Rusiei era pe cât de complexă, pe atât de extinsă. Numai în Europa, Kremlinul a cheltuit milioane de dolari și ore, alimentând și întărind dreapta populistă (Italia, Ungaria, Slovenia), extrema dreaptă (Austria, Franța, Slovacia) și chiar extrema stângă (Cipru, Grecia, Germania). Ani de zile, politicienii aleși din aceste țări ori din altele au susținut interesele și abuzurile Rusiei, adesea prin propagarea narativelor lui Putin. În paralel, pe televizoarele, calculatoarele și ecranele telefoanelor mobile din întreaga lume, organizații media controlate de Kremlin, precum RT, Sputnik și o serie de bloguri și site-uri de „știri”, și-au adus contribuția la răspândirea unei viziuni alternative asupra lumii. Deși deseori marginale în materie de audiență, (cu câteva excepții notabile, cum ar fi Sputnik Mundo), acestea au jucat un rol-cheie în răspândirea dezinformării către publicul dinăuntrul și dinafara Rusiei. Mediul virtual este cel în care Rusia a avut cel mai mare succes în deschiderea de noi fronturi ale războiului său de dezinformare. Platforme de social media, bloguri cvasi-legitime și boți au țintit, în permanență, în masă, oamenii obișnuiți. Cu grijă și îndemânare, agenții ruși au testat și retestat metode de polarizare a publicului. Utilizând diferite platforme, conținuturi și mesaje, au construit profiluri ale utilizatorilor cu scopul de a-i ținti și prezenta o perspectivă asupra lumii care să îi înfurie, să îi sperie și să îi facă să fie disperați – o perspectivă care exista doar online. O dovadă în acest sens este discursul lansat de Kremlin și răspândit în Occident de amplificare a negaționismului climatic, a mișcării NoVax și Qanon. Aceste teme, deși existau deja, erau inițial apanajul exclusiv al adepților teoriei conspirației – acum milioane de oameni cred, contrar realității, că schimbările climatice au fost inventate de extremiștii verzi, că „ei” (fie că e vorba de Bill Gates, George Soros sau Forumul Economic Mondial) folosesc vaccinurile pentru a microcipa oamenii, că există o cabală satanică de mâncători de copii la Washington sau toate cele de mai sus. Kremlinul a părut să înțeleagă că, deși realitatea virtuală a devenit parte integrală a existenței noastre, ne comportăm diferit acolo, întrucât ne este accesată gîndirea bazată pe superstiții. În mediul online, totul este și real și ireal, în același timp; ne hărțuim reciproc, ne răstim unul la celălalt; producem milioane de ore de pornografie, toate acestea pentru că mediul online ne pare ireal. Puțini dintre noi s-ar comporta așa în viața reală. Totuși, ceea ce facem online ne impactează, pozitiv sau negativ, psihicul. Lucru valabil și pentru dezinformare. Ceea ce Kremlinul a eșuat să anticipeze este că invazia Ucrainei va zdruncina puternic conștiința noastră colectivă virtuală. Și asta nu doar pentru că ceea ce pretinde despre Ucraina este aberant – în definitiv, Kremlinul lansase mare parte din aceste narative de mult timp și câștigase adepți numeroși în Occident – , ci pentru că realitatea acțiunilor lui Putin a creat o breșă în irealitatea vieții online. Desigur, nu este prima dată când Putin invadează o țară sau un teritoriu vecin și lansează concomitent un război informațional. Dar situația din Ucraina a stârnit un răspuns internațional nemaiîntâlnit nici în cazul Georgiei în 2008 sau al Crimeei în 2014. Poate pentru că există o mai responsabilă utilizare a Internetului și date disponibile din surse deschise ce permit verificarea și infirmarea afirmațiilor lui Putin. 

O asemenea prăbușire spectaculoasă a mașinăriei Kremlinului se mai datorează și faptului că Putin a încălcat de data aceasta două reguli cheie ale dezinformării. 
În primul rând, aroganța „ucide” orice campanile de dezinformare. În trecut, Kremlinul petrecea luni sau chiar ani testând mesajele pentru a se asigura că acestea vor avea succes la diversele sale audiențe, în timp ce, de data aceasta, se pare că a presupus succesul pe baza alegațiilor anterioare despre Ucraina; însă acele campanii anterioare nu au fost lansate în timpul unei invazii totale a țării. Oricare ar fi vocile dizidente existente la Moscova – și trebuie să fi existat unele care știau că dezinformarea își va avea limitele într-un astfel de moment – au fost amuțite de ego-ul în continuă expansiune al unui autocrat încurajat de faptul că nimeni nu a reacționat la crimele sale timp de 20 de ani. 
În plus, Putin a subestimat măsura în care Occidentul a devenit mai rezilient în ultimii ani în ceea ce privește manipularea rusă și a dezvoltat noi capabilități de a o combate. Putin a eșuat și în anticiparea abilităților de social media ale președintelui ucrainean Volodimir Zelensky. În timp ce Zelensky se implică la nivel uman prin intermediul conturilor sale de social media, Putin, Lavrov și ceilalți stau la mese comice supradimensionate la Moscova. Rusia, ca lider în domeniu, ar trebui să știe că cea mai eficientă manipulare este cea realizată prin oameni aparent umili sau chiar anonimi care nu își asumă meritele chiar și atunci când înregistrează un succes, care nu apelează la exagerări chiar și atunci când cred că ar putea funcționa și care, cu siguranță, nu se includ în demersul propagandistic arătând ridicol cum este cazul lui Putin. 
Rusia a mai încălcat o regulă de dezinformare în Ucraina: Mințiți-i pe alții, dar nu pe voi înșivă. Soldaților ruși li s-a spus că vor merge în Ucraina pentru exerciții de antrenament și nu se așteaptau la un conflict real. Altora li s-a spus că urmau să salveze Ucraina de naziști și că vor fi primiți cu brațele deschise, nu cu cocktailuri Molotov. Altora li s-a spus să fie atenți la adepții naționalistului ucrainean Stepan Bandera, care a murit în urmă cu 63 de ani. 
Acești pași greșiți au doborât angrenajul de dezinformare al lui Putin: Apologeții săi tradiționali din străinătate fie s-au abținut, fie și-au retras în mod deschis sprijinul anterior. Iar eliminarea RT și Sputnik de pe rețelele de televiziune, rețelele de socializare și motoarele de căutare este, fără echivoc, devastatoare pentru capacitatea Rusiei de a-și exercita influența. 
Cu siguranță, Kremlinul încearcă în continuare să folosească aceleași tactici în alte țări și, chiar dacă în acest moment pare puțin probabil să reușească la aceeași scară ca în trecut, nu ar trebui să le ignorăm. Din Uganda până în India, structurile și influencerii aliniați Kremlinului au încercat, de pildă, să impună ideea unei Ucraine rasiste. Nu este clar dacă susținătorii lui Putin fac acest lucru doar pentru a consolida accesul la activele lor din străinătate. Dar dacă este o încercare de a influența opinia politică în favoarea Rusiei, atunci a eșuat până acum; la votul ONU de condamnare a invaziei lui Putin, doar Belarus, Eritreea, Coreea de Nord și Siria au votat în favoarea Rusiei. 
Diminuarea controlului Kremlinului asupra fluxurilor de informații la nivel internațional a fost devastator pentru Rusia și pentru mașinăria sa de război. În Ucraina, popularitatea lui Zelensky este de 92%, iar 86% dintre ucraineni doresc să adere la NATO. Occidentul nu a fost niciodată mai unit, fiind la unison în privința unor sancțiuni și acțiuni cu care nu ar fi fost de acord în trecut. Războiul anulează chiar și unele dintre diviziunile la a căror creare chiar Kremlinul a contribuit: în Marea Britanie, susținătorii și detractorii Brexitului împărtășesc aceeași opinie în privința Ucrainei, pentru prima dată din 2016; în SUA, senatorul democrat Rob Wydon și senatorul republican Mike Crapo, aflați pe poziții total opuse în chestiuni ce variază de la avort la controlul armelor de foc, au coordonat, recent, eforturile comune ale partidelor lor de a interzice importurile de petrol rusesc. 
Epoca de aur a programului de dezinformare al lui Putin s-a încheiat. Occidentul a devenit mult mai suspicios față de conținuturile potențial false, mult mai interesat să investigheze influența economică și politică a Moscovei și mult mai puțin dispus să apere acțiunile Rusiei în parlamentele lumii, în mass-media sau online. Refacerea mașinăriei Kremlinului va necesita timp și resurse (atât financiare, cât și umane) pe care regimul nu le are în prezent. Plata trolilor ar fi mult mai costisitoare acum, când rubla este în cădere liberă, iar Moscova are nevoie de acești bani pentru a cumpăra tancuri sau pentru a plăti pensiile de urmaș ale văduvelor soldaților pe care i-au trimis la moarte. 
Kremlinul va putea decide că epoca lor de influență în Europa și SUA s-a încheiat pentru o vreme și că trebuie să-și redirecționeze resursele către utilizarea dezinformării pentru a-și proteja investițiile economice din Africa și Asia, exploatând ceea ce ei consideră a fi infrastructuri și resurse mai slabe pentru a-și dezvolta influența politică și economică în aceste regiuni. La fel cum lumea întreagă a fost unită în favoarea Ucrainei, va trebui să se unească din nou dacă dorește ca aceste regiuni să învețe din greșelile Occidentului și să construiască o reziliență reală la campaniile Kremlinului. 
Nimic nu poate compensa pierderile de vieți omenești și de case, dar dacă se poate vorbi, totuși, de o veste bună, alături de determinarea tenace a ucrainenilor de a ține în loc armata rusă, aceasta este că Putin însuși a pus capăt ideii că ar fi un fel de geniu infailibil. După două decenii petrecute în construirea influenței sale, el și-a distrus complet credibilitatea în fața politicienilor, a mediului de afaceri și a publicului larg. În cele din urmă, Putin a reușit ceea ce nimeni nu credea că este posibil: o Ucraină sfidătoare, un Occident unit și o Rusie umilită. 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!