Din fericire, există pe lume copilăria... Vîrsta marilor superlative, poate a singurelor superlative pe care le merită viaţa, vîrsta celei mai pure sincerităţi, a celei mai depline libertăţi, vîrsta viselor fără graniţă, vîrsta care trăieşte prin fiori şi se exprimă prin exclamaţii, vîrsta în care toţi sîntem frumoşi, atât de frumoşi încît îi molipsim şi pe ceilalţi, vîrsta în care ni se declară frumuseţea, ca un adevăr al tuturor, vîrsta marelui albastru, pe care-l ascundem în noi, adînc şi mereu, parcă anume pentru a-l descoperi şi redescoperi şi a ne spăla cu el ochii şi inimile în momentele de convulsii şi de spaime ale vieţii noastre.
