Mai întâi a existat
prima uimire: conştientizarea existenţei, o uimire pe care aş putea s-o numesc
metafizică, o uimire în bucurie şi lumină, o uimire pură, străină de orice
judecată asupra lumii, o uimire pe care n-o mai regăsesc decât în clipe de graţie,
clipe foarte rare, fireşte. A doua uimire s-a grefat pe cea dintâi. Un
sentiment de nedumerire, constatarea că răul există ori, mai simplu, că nu e
bine. Constatarea că răul există, deocamdată, chiar în mijlocul nostru, că ne
roade, că ne distruge. Răul ne împiedică să avem conştiinţa miraculosului. Ca şi
cum n-ar face parte din miracol, răul e cotidian, e hrana noastră de toate
zilele. Bucuria de-a fi e înăbuşită, chiar înecată în nefericire. Iar răul e la
fel de inexplicabil ca şi existenţa, e legat de ea. Aici se află marea enigmă.
Tema a fost dezbătută de sute de mii de filozofi, teologi, sociologi.
Un blog pentru linistea adultilor
Totalul afișărilor de pagină
Se afișează postările cu eticheta Eugen Ionescu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Eugen Ionescu. Afișați toate postările
vineri, 29 martie 2013
joi, 28 martie 2013
De ce scria Ionescu (1)
28 martie, ziua in care a murit Eugen Ionescu. Nu stiu daca l-a intrebat cineva de ce scrie, cert este ca el a dat un raspuns. Puteti citi mai jos prima parte. A doua - maine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)