O poezie a lui Blaga

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister

Şi tot ce-i ne-nţeles
se schimbă-n ne-nţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

O poezie a lui Lucian Blaga

Lumina de ieri

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
un cer trecut, ajunul apus. Cât de-aplecată
e fruntea menită-nălţărilor altădată!

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
aurore ce-au fost, ţâşnitoare, aprinse
fântâni – azi cu ape legate şi-nvinse.

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
o oră mare rămasă în mine fără făptură
ca pe-un ulcior mort o urmă de gură.

Caut, nu ştiu ce caut. Sub stele de ieri,
sub trecutele, caut
lumina stinsă pe care-o tot laud.

Nașterea unui copil

Naşterea unui copil? O minune! Aşa ar răspunde cei mai mulţi dintre noi dacă ar fi întrebaţi ce înseamnă naşterea. Dar există şi oameni care au cu totul altă perspectivă. Citez din cartea „Reglementările privind clasificarea şi codificarea cauzelor de boală şi deces” a unui medic, pe nume Petru Mureşan.

Se înțelege prin „nașterea unui copil viu” expulzia sau extracția completă din corpul mamei, independent de durata gestației, a unui produs de concepție care, după această separare, respiră sau manifestă un alt semn de viață, cum ar fi bătăile inimii, pulsația cordonului ombilical sau contracția efectivă a unui mușchi supus acțiunii voluntare, indiferent dacă a fost tăiat sau nu cordonul ombilical și dacă placenta a rămas sau nu atașată: orice produs al unei astfel de nașteri este considerat „copil născut viu”.

Ar mai fi ceva de spus? Habar nu am. Mă gândesc însă la săracul Blaga şi la celebrul lui vers: „eu nu strivesc corola de minuni a lumii”. Probabil că aşa ceva avea el în vedere: îngrozitoarea nimicire a oricărui fior de mister, a oricărei mişcări sufleteşti pe care o săvârșesc definiţiile oamenilor de ştiinţă.

O poezie a lui Lucian Blaga

Veniţi după mine, tovarăşi!

Veniţi lângă mine, tovarăşi! E toamnă,
se coace
pelinul în boabe de struguri
şi-n guşe de viperi veninul.

C-un chiot vreau astăzi să-nchin
în cinstea sălbaticei mele minuni, care pleacă
lăsându-mă singur,
cu plânsul,
cu voi,
şi cu toamna.