Caleaşca
Odată cu
venirea în garnizoană a regimentului de cavalerie ***, orăşelul B. se înveseli
foarte mult. Până atunci fusese aici o groaznică plictiseală. Când ţi se
întâmplă să treci prin orăşel şi să te uiţi la căsuţele scunde de lut, care
privesc uliţa cu o mutră nemaipomenit de acră, atunci… dar nici nu poţi spune
ce ţi se întâmplă atunci în suflet… Simţi că te cuprinde o jale, ca şi cum ai
fi pierdut la cărţi sau ai fi spus netam-nesam cine ştie ce neghiobie. Într-un
cuvânt, nu te simţeai bine deloc. Lutul cu care au fost lipite cândva căsuţele
a căzut din pricina ploilor, iar pereţii, din albi cum au fost cândva, au ajuns
bălţaţi. Cum se întâmplă de obicei în orăşelele noastre din sud, cele mai multe
acoperişuri sunt de trestie.
