Caini batrani si surzi

Deja e prea mult! Nu mai inteleg nimic. Fiti atenti!

La Pestera, satul acela de pe langa Moieciu, am stat la o familie numita Coltea. Am scris de ei, am pus si poze de-acolo. Ce n-am scris, e ca nea Coltea e ajutorul preotului la biserica din sat. Nu stiu cum se numeste asta, dar mi-au povestit ca el intra in altar, rezolva diverse lucruri, etc. N-am reusit sa-i fac decat o poza, ca nu sta:

Viata privita din fotoliu

Stau prabusit intr-un fotoliu scund si ingust, cu capul rezemat de perete. In fata mea, o masuta pe care e asezat laptopul. In stanga, un pat de o persoana, in dreapta unul matrimonial. Geamuri in fiecare perete, doar in cel din fata e o usa deschisa. Vad prin ea un cuier facut din sipci, pe care l-as putea folosi perfect ca gratar de baie. Putin mai la dreapta, e soba de teracota, incastrata in perete, ca sa incalzeasca simultan camera si baia. Exact cum aveam si eu, la Sinaia.

Cotoroanța duhovnicească

Ieri, înainte să merg în Vama, am făcut o mică excursie până la Mănăstirea Moldoviţa. Pe drum, cam prin Vatra Modoviței, m-am intersectat cu un autocar cu număr de Timişoara. Mi-am zis "ce chestie ar fi să fie exact autocarul cu Maria şi colegii ei". Dar n-avea cum, era inscripţionat cu nu ştiu ce firme, ori eu credeam că excursia se face cu microbuzul şcolii. Aveam să aflu, seara, că exact ăla era autocarul, deci mă intersectasem cu Maria. Ei, o simplă coincidenţă, mică şi drăguţă. M-am dus la mânăstire, am intrat pe furiş pentru că eram îmbrăcat indecent (cămaşă cu mânecă scurtă şi pantaloni până deasupra genunchilor), am făcut câteva poze şi m-am dus la Vama. Nu mică mi-a fost mirarea când am văzut autocarul parcat lângă pensiune. Am intrat pe stadion şi toate celelalte, pe care le-am povestit deja. Apoi, stând la un pahar de Frâncuşă de Cotnari cu proprietarul şi cu una dintre însoţitoarele copiilor, am aflat o poveste interesantă.

Stadionul - faneata

Aseara, cum am ajuns la Vama, in inima Bucovinei, m-am dus sa o vad pe Maria. La numai cativa metri de pensiunea unde stau copiii, e un stadion de fotbal, pe numele lui "1 MAI". Probabil ca e vorba de 1 Mai muncitoresc:

Rîde iară primăvara,
Peste cîmpuri, peste plai,
Veselia umple ţara,
C-a venit Întîi de Mai!

Stadionul - faneata

Un nivel mai sus

Traiesc clipe deosebite, in care "patul" se transforma in "un pat", "dusul" devine "un dus", "casa" e inlocuita cu "o casa", viata insasi se reveleaza a fi "o viata". Existenta mea e una dintre existente...Oh, cand ma gandesc ca am avut nevoie de 50 de ani ca sa inteleg lucrurile astea...Jumatate de secol ca sa fac trecerea de la articolul hotarat la cel nehotarat, de la particular la indefinit, de la siguranta la disolutie...Trebuia sa ajung aici, la Vama - daca asta o fi cu adevarat Vama - ca sa realizez ca "in zadar se tulbura tot pamanteanul, caci viata aceasta este umbra si vis"...

Arta vagabondajului

Ajuns la Vama. Cazat la particular. Sunt pe drumuri din trei ale lunii. Am senzatia ca nu ma mai pot opri, o sa haladuiesc ani si ani. Am inceput sa practic arta vagabondajului.

Modul avion

Azi plec la Vama. Acolo se afla Maria, cu un grup de colegi si distractia este maxima. Ieri am reusit sa vorbesc cu ea la telefon, dupa ce doua zile nu mi-a raspuns. A trebuit sa o sun pe una dintre cele doua insotitoare ale copiilor, care a chemat-o

Dialogul a decurs cam asa: