Ieri, înainte să merg în Vama, am făcut o mică excursie până la Mănăstirea Moldoviţa. Pe drum, cam prin Vatra Modoviței, m-am intersectat cu un autocar cu număr de Timişoara. Mi-am zis "ce chestie ar fi să fie exact autocarul cu Maria şi colegii ei". Dar n-avea cum, era inscripţionat cu nu ştiu ce firme, ori eu credeam că excursia se face cu microbuzul şcolii. Aveam să aflu, seara, că exact ăla era autocarul, deci mă intersectasem cu Maria. Ei, o simplă coincidenţă, mică şi drăguţă. M-am dus la mânăstire, am intrat pe furiş pentru că eram îmbrăcat indecent (cămaşă cu mânecă scurtă şi pantaloni până deasupra genunchilor), am făcut câteva poze şi m-am dus la Vama. Nu mică mi-a fost mirarea când am văzut autocarul parcat lângă pensiune. Am intrat pe stadion şi toate celelalte, pe care le-am povestit deja. Apoi, stând la un pahar de Frâncuşă de Cotnari cu proprietarul şi cu una dintre însoţitoarele copiilor, am aflat o poveste interesantă.
