Un cunoscut căţărător
în copaci învăţa odată pe cineva cum să se suie într-un arbore înalt. I-a
poruncit să taie crengile din vârf, dar când, în timp ce făcea acest lucru, omul
a părut să fie în primejdie, priceputul căţărător nu i-a spus nimic. Abia după
ce a coborât până în dreptul streşinii, căţărătorul l-a strigat: “Ai grijă! Fii
atent cum cobori!”. L-am întrebat: „De ce ai spus asta? De la înălţimea aceea
putea tot atât de bine să şi sară dacă voia”. „Tocmai de asta”, a răspuns
priceputul căţărător. „Câtă vreme era sus, la o înălţime ameţitoare, unde
ramurile ameninţau să se rupă, îi era lui însuşi aşa de frică încât nu i-am zis
nimic. Greşelile se fac întotdeauna atunci când oamenii ajung la partea mai
uşoară a drumului.”
Omul acesta aparţinea
clasei celei mai de jos, dar vorbele sale se aflau în perfectă armonie cu
învăţăturile înţelepţilor. Şi în jocul cu mingea se zice că tocmai după ce o
loveşti corect cu piciorul ieşind dintr-o situaţie dificilă şi începi să crezi
că următoarea va fi mai uşoară, atunci poţi să fii sigur că o pierzi.
Eseuri despre lene - Kenko, Japonia, secolul al XIV-lea
