La grupicek

În armată, eram un tip care făcea lucrurile de-a-ndoaselea, ca mulţi alţi terişti (adică soldaţi cu termen redus). Eram studenţi, eram deştepţi, iar apevistii erau cu toţii (în opinia noastră) nişte prostălăi de care n-aveai cum să nu râzi. Aş putea povesti o mulţime de faze amuzante cu apevistii din unitatea mea şi probabil că o s-o şi fac, în viitor. Acum însă vreau să scriu despre modul în care obişnuiam să particip eu la şedinţele de tragere. Ele erau de mai multe feluri: cu tunul (sau obuzierul, mă rog), cu pistolul-mitralieră şi cu pistolul obişnuit, ăla cu care se împuşcă toţi prin filme. În plus, aruncam şi cu grenada, stând ascunşi într-un şanţ nenorocit, plin cu noroi infect.