În pădurea cu alune aveau casa trei pitici. Vine pupăza şi spune:
„Simptomatic, idiosincrazia dilematică îşi reverberează atenuant
ecourile absconse protoarmonice din spatele semitranscendent şi disonant
al obscurantismului incandescent de sorginte medievală, capsulînd
filonul crepuscular sincretic şi aluziv metempsihotic al transmigraţiei
alchimice înspre circumvoluţiunile interioare ale epocii istorice care
tind să formeze adevărate supape paleontologice înspre propensiunea
paradigmelor de orientare paseistă, într-o veritabilă recrudescenţă de
esenţă în ultimă instanţă – ludică, torturant-metafizică a
senzorialitaţii iluzorii, dar atât de vibrant hedonistic reprezentate,
înţeleasă ca o negare lipsită de rigurozitatea demersului ştiinţific,
posesoare a unei naturi mai curând intuitive şi instinctuale a acelor
cauze primare, antepostulate de gânditorii clasicismului elen in
perioada de maximă înflorire a democraţiei antice, urmată aşa cum ştim
încă din tradiţia empirismului occidental care se sustrage inferentelor
mediate de deconstrucţia treptată a modelelor eluctabil utopice de
inflexiune social-reflexivă, contextual orientate înspre sevele
pulsatorii ale neoclasicismului modern, ale cărui ramificaţii pot fi,
totuşi, percepute indubitabil mai curând aprioric ca fiind personificări
oximoronice volitiv-diminutivale ale stărilor extatice, autosuficiente
degajate prin intermediul apropierii omului de incantaţiile onomatopeice
ale naturii, împletite într-un conglomerat de relativism amorf cu rol
parţial catalizator dar fiind şi un filtru prin catharsisul emanat de
întreaga arborescenţă desemnată convenţional ca „fiinţa universală”, în
care se regăsesc avanposturile ultime ale increatului semimaterializat,
asta daca privim holistic hermeneutica afirmaţiei mele, bineînţeles, în
niciun caz din perspectiva mărginitoare a fracturismului osmozei
neeuclidiene, care diverge ca factor de bruiaj în lumina degradantă a
cortexului evanescent acestui univers prăfuit de amprenta maculantă a
îngrădirilor stranietaţii darwiniene, dezolanţei cioraniene şi
frustrării freudiene, pentru a numi doar câteva".
