Se afișează postările cu eticheta randunele. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta randunele. Afișați toate postările

vineri, 6 decembrie 2013

Mici intamplari cu animale (178)

Familii de randunele
Perechea de rîndunele de sub streaşina casei unde locuiam a scos primul rînd de pui. S-au trudit greu pînă i-au crescut şi, într-o bună zi, i-am văzut pe toţi şase puii înşiraţi pe sîrma con­ductei electrice. In curînd au învăţat măiestria zborului şi abia mai primeau hrană de la bătrîni. Aceştia nici nu le mai puteau purta de grijă: îndată au început al doilea cuib, cu ouşoare, cu clocit, cu alţi pui golaşi şi urîţi care cereau necontenit de mîn­care. Bătrînii cărau toată ziua gîzele pe care le prindeau în zbor, dar... cum e asta? Uneori vin la cuib cu hrană pentru pui trei, chiar patru rîndunele şi hrănesc. Părinţii sunt numai doi, iar hrănitorii mai mulţi! Apoi am desluşit că unele dintre rîn­dunelele acestea au haina mată, iar furca cozii cu mult mai scurtă: erau pui din cuibul dintîi. Adică luau parte la truda părinţilor în creşterea rîndului al doilea, al fraţilor din cuibul al doilea. Pînă au luat aripi şi fraţii mai mici veneau cu hrană cei vîrstnici, apoi s-au învăluit toţi în stolul care începuse să se formeze în pragul călătoriei celei lungi.


vineri, 23 august 2013

Mici intamplari cu animale (157)

Înainte cu cîţiva ani m-am pomenit că o pereche de rîndu­nele şi-a făcut cuib în casa mea într-un loc cu totul neobişnuit. În încăperile de la subsol se intra printr-un pridvor cu tavan destul de scund. În această intrare se găsea un bec electric sim­plu, dintre cele obişnuite în asemenea locuri, deasupra cu abajur de tinichea în formă de farfurie. Pe această farfurie şi-a făcut cuibul perechea de rîndunele.


duminică, 12 august 2012

Mici intamplari cu animale (68)


Din aer şi din apă
Rîndunelele care întinseseră salbă de cuiburi sub streşinile casei de vînătoare de la Izvorul de Argint (Munţii Sebeşului), înmulţite cu puzderia de pui, ne vesteau şi nouă că se apropie de sfîrşit încîntările vacanţei de la munte. Se strîngeau în stol des, zburau ca un nouraş în jurul casei, se înălţau şi se depăr­tau încît abia le mai zăream, ca să revină apoi vîrtej. Era pre­vestirea zborului lung spre ţări fără iarnă.
Într-o înserare blîndă le petreceam cu ochii evoluările, din terasa casei, nu fără melancolia care ţi se strecoară în suflet în pragul toamnei, cînd rînd pe rînd se ofilesc deodată florile şi bucuriile senine ale vieţii din vară. Sub faleza deasupra căreia este aşezată casa aceea, rîul Frumoasa primeşte apele mai să­race, dar tot atît de cristaline ale Sălanelor şi amîndouă se îmbrăţişează parcă vesele în valuri mai mici şi dantelate. In această mică parte de apă mai liniştită s-a desfăşurat atunci o scenă interesantă.



După mine!