Aşa
cum obişnuieşte să se
joace o pisică cu şoarecele înainte de a-l
mînca, am văzut că făcea
şi o pasăre răpitoare
cu prada ei.
La început am crezut că e un şorecar
(Buteo buteo) pasărea mare răpitoare care stătea la pîndă nemişcată în vîrf de copac uscat, într-o zi călduroasă de iunie. După cele ce s-au întîmplat, mai repede cred că a fost un şerpar (Circaetus gallicus). Şi-a luat zborul ca şorecarii — leneş, liniştit,
cu vîsliri rare din aripile late
