Accesibilitatea

Am observat adesea, din mersul masinii, diverse doamne si domnisoare pedestre, care se deplaseaza de parca ar fi cel putin printese. Privesc undeva departe de lumea profana, zici ca le e sila sa se uite la mizeria umana care serpuieste precum lava pe sosele. Au, mai pe scurt, o alura de femei inaccesibile, preocupate numai de chestii spirituale ori artistice. De multe ori am facut experienta de a apasa pe frana in dreptul lor, nu brusc, sa nu le sperii, doar putin, cat sa le dau senzatia ca am de gand sa opresc, rapus de imaginea lor sexy. Si nu exagerez, dar in noua cazuri din zece, in timp ce ma uitam la ele, am vazut cum imi arunca, din mers, o privire cu coada ochiului, o privire care scaneaza intr-o secunda tipul masinii si aspectul soferului. Aha, deci nu e vorba de Cleopatre, ci de Maricici, Chivute si Lenute de pe la noi, inaccesibile pana sunt accesate.

Fetele care se cred sexy

Condusul prin Timisoara imi ofera nenumarate prilejuri de a studia natura umana. Sunt un fel de Caragiale ambulant, pentru ca si eu "vaz enorm si simt monstruos", dar de la volan, nu de pe scaunul cafenelei.

Cel mai mult imi plac fetele care se cred sexy. Cand sunt pieton, practic nu le observ, dar de la volan.... Mai cu seama cand ajung in dreptul zebrei. 

Fete care se cred sexy, asteptand sa apara masini ca sa poata traversa