Un popă forumist - Constantin Necula

Preotul, așa cum se definește această ocupație, este un „mijlocitor între om și divinitate”, care „îi reprezentă pe semenii săi în sfera sacrului”. Creștinii consideră că în momentul în care cineva este uns preot, se săvârșește una dintre taine - taina preoției. Adică, într-un fel pe care nu-l putem înțelege, acea persoană primește puterea de a ierta păcatele, de a săvârși alte sfinte taine etc. Cu alte cuvinte, din momentul în care a fost hirotonit, preotul poate face inclusiv minuni - asta depinzând, totuși, de nivelul lui de sfințenie.

Un preot în adevăratul sens al cuvântului se ocupă în exclusivitate de sufletele celor care-l roagă pentru diverse iertări, vindecări etc. El ține, în fața turmei, predici în care vorbește despre cele ale sufletului și ale trupului păcătos, despre învățăturile sfinților, despre morală, despre păcate și virtuți etc. Un preot nu are voie să vorbească despre politică, despre femei, despre fotbal, despre reviste deocheate etc etc. El poate să critice existența filmelor porno, dar nu are voie să le comenteze, descriind scene etc.

Dar, după cum știm foarte bine, o sumedenie de preoți, de-a lungul și de-a latul cel puțin al țării noastre, se ocupă exact cu astfel de lucruri interzise. Și nimeni nu-i sancționează. Pentru că oamenii bisericii sunt la fel ca oamenii politicii: se susțin între ei până în pânzele albe. Dacă politicienii fac asta folosindu-se de legi, regulamente, interpretări și nuanțe avocățești, oamenii bisericii se folosesc de alt gen de tertipuri - ei clamează intangibilitatea preotului în fața judecății mirenilor, pornind de la celebrul avertisment al lui Hristos: „Nu judecați, ca să nu fiți judecați” (Matei, 7.1) Pe linia asta, am întâlnit undeva o argumentație  halucinantă: „De vei vedea preot beat, cazut in sant, du-te si-i saruta mana si indata te-ai umplut de harul lui Dumnezeu! Ca nu se amesteca niciodata pacatele lui cu harul lui Dumnezeu, care l-a luat la hirotonie, ca atunci n-ar mai fi har. Preotul nu lucreaza in virtutea sa personala, ci in virtutea harului care l-a primit.”

Mai pe scurt (și fără greșeli de exprimare), odată ce ai devenit preot, poți să umbli inclusiv beat prin șanțuri, iar turma credincioșilor trebuie să te respecte și să îți pupe mâinile.

Așa se face că au apărut pe Internet diverși preoți care își iau libertatea de a se implica în absolut orice fel de demers, fără ca noi, mirenii păcătoși, să avem dreptul de a le da câte una după ceafă. Unul dintre aceștia este Constantin Necula, despre care am avut surpriza să aflu că ar fi, citez „unul dintre cei mai apreciați și iubiți preoți din țară” și care scrie articole subtile, ironice etc pe diverse site-uri de genul Contributors.

Ultima dată, acest popă iubit și respectat a publicat un articol despre trupa Taxi și controversatul lor clip „Despre smerenie”. Articolul este împănat cu manipulări de tipul „Aștept să continue vânătoarea bisericii, ironizarea sa cu finețea unui pikamerist de serviciu pe un trotuar de sticlă.”, ori „Din nefericire pentru Taxi și prietenii, monumentul fundamental al Bucureștiului va rămâne necropola celorlalți pretenari cu vânzarea și răstignirea celuilalt, arcul de marmură roșie, însângerată de cei torționați, pălmuiți, răstigniți...”

Desigur, unii dintre cititorii articolului au comentat, câțiva având chiar îndrăzneala de a-l critica pe mult iubitul preot forumist. Spre exemplu, un anume Rafael Moraru a scris „ce nu ai inteles dumneata este ca barurile, restaurantele si sexshopurile si le face ala care vrea, platindu-le din propriul buzunar, in timp ce la catedrala contribuie statul cu bani din buzunarul comun.” Omul are perfectă dreptate - asta este esența disputei, catedrala faraonică se face pe banii populației. Dar despre asta, sigur că domnul Necula nu pomenește. El îi dă cu casele de bătrâni ale Bisericii, cu limba română curată, cu taragotul maestrului Fărcaș și cu alte lucruri fără legătură cu banii din care se construiește catedrala, în stilul răposatului Adrian Păunescu, pe care mulți ni-l amintim ridicând degetul și rostind versuri memorabile despre Crăișorul Munților și glia străbună, în vreme ce gândul îi zbura la glorie, putere și bani.

Dar ce să vezi, iubitul popă nu catadicsește să și răspundă criticilor. Nu, el este deasupra! Scrie ceva, urcă pe net și apoi ne lasă pe noi, cățeii, să ne luptăm cu ideile lui de valoare inestimabilă. Așa cum fac, de altfel, mulți alți corifei ai neamului, de genul lui Ion Cristoiu sau al lui Liiceanu.

Una peste alta, consider că preotul Constantin Necula ar trebui să-și vadă de sufletele oamenilor și nu de clipurile de pe Internet, iar dacă vrea să fie considerat nu popă ci intelectual combatant online, poate să renunțe la preoție, să-și facă un blog și să scrie acolo despre clipuri, femei ușoare, meciuri măsluite și multe altele.