O carte la îndemâna oricui

Din excelentissima carte „Marele plan” scrisă de Stephen Hawking și Leonard Mlodinow, urc aici un glosar de termeni utilizați pe parcursul expunerii. Ideea e că dacă un om este cât de cât familiarizat cu astfel de noțiuni, mai greu o să-l auzi vorbind despre forțe malefice, energii bubulice, reîncarnare, pedeapsa veșnică, greutatea sufletului, vindecarea cu apă și altele din aceeași gamă. Dar cei mai mulți preferă să nu citească așa ceva, pentru că ei știu dinainte că e vorba de prostii. Și, în fond, e mai simplu să crezi că ai făcut tuberculoză datorită păcatelor părinților tăi, decât să îți încarci mintea cu denumiri ca „bacilul Koch” și să accepți că te-ai îmbolnăvit fiindcă ți-a strănutat un alt bolnav în față.

ABORDAREA DE JOS ÎN SUS: în cosmologie, ideea care se bazează pe presupunerea că există o singură istorie a universului, cu un punct de pornire bine definit, iar starea actuală a universului a evoluat de la acel început.

ABORDAREA DE SUS ÎN JOS: abordarea cosmologică în care urmărim istoriile universului „de sus în jos”, adică din prezent spre trecut.

AMPLITUDINE DE PROBABILITATE: în teoria cuantică, un număr complex a cărui valoare absolută ridicată la pătrat dă o probabilitate.

ANTIMATERIE: fiecărei particule de materie îi corespunde o antiparticulă. Dacă cele două se întâlnesc, ele se anihilează reciproc, lăsând în urmă doar energie.

ATOM: unitatea elementară de materie obişnuită, constând dintr-un nucleu format din protoni şi neutroni în jurul căruia orbitează electroni.

BARION: tip de particulă elementară, cum sunt protonul sau neutronul, format din trei cuarci.

BIG BANG: începutul dens şi fierbinte al universului. Teoria big bang postulează că în urmă cu aproximativ 13,7 miliarde de ani partea de univers pe care o observăm azi avea o dimensiune de numai câţiva milimetri. Astăzi universul este mult mai mare şi mai rece, dar putem observa urme ale acelei perioade timpurii în radiaţia cosmică de fond de microunde care umple întreg spaţiul.

BOSON: particulă elementară ce transportă forţe, mediind interacţiunile fundamentale.

CONDIŢIA FĂRĂ FRONTIERE: cerinţa ca istoriile universului să fie suprafeţe închise fără frontiere.

CONSTANTA COSMOLOGICĂ: un parametru din ecuaţiile lui Einstein care dă spaţiului-timp tendinţa intrinsecă de a se extinde.

CUARC: particulă elementară cu sarcină electrică fracţionară ce resimte forţa tare. Protonii şi neutronii sunt fiecare alcătuiţi din câte trei cuarci.

ELECTRON: particulă elementară de materie care are sarcină electrică negativă şi e responsabilă de proprietăţile chimice ale elementelor.

FAZĂ: o poziţie în ciclul unei unde.

FERMION: particula elementară de materie.

FIZICA CLASICĂ: orice teorie din fizică în care se presupune că universul are o singură istorie, bine definită.

FORŢA ELECTROMAGNETICĂ: între cele patru forţe fundamentale din natură, a doua ca tărie. Acţionează între particule care posedă sarcini electrice.

FORŢA NUCLEARĂ SLABĂ: una dintre cele patru forţe fundamentale din natură. Forţa slabă e responsabilă pentru radioactivitate şi joacă un rol esenţial în formarea elementelor din stele în universul timpuriu.

FORŢA NUCLEARĂ TARE: cea mai tare dintre cele patru forţe fundamentale din natură. Această forţă acţionează între protonii şi neutronii din interiorul nucleului atomic. Ea asigură de asemenea stabilitatea protonilor şi neutronilor, care, la rândul lor, sunt alcătuiţi din particule şi mai mici, cuarcii.

FOTON: boson care mediază forţa electromagnetică. Particula cuantică de lumină.

GALAXIE: sistem vast alcătuit din stele, materie interstelară şi materie întunecată, menţinute laolaltă prin gravitaţie.

GAURĂ NEAGRĂ: regiune din spaţiu-timp care, datorită imensei sale forţe gravitaţionale, e ruptă de restul universului.

GRAVITAŢIE: cea mai slabă dintre cele patru forţe fundamentale din natură. Toate obiectele care au masă se atrag între ele datorită acestei forţe.

ISTORII ALTERNATIVE: formulare a teoriei cuantice în care probabilitatea oricărei observaţii este evaluată ţinând cont de toate istoriile posibile care au putut conduce la acea observaţie.

LEGI APARENTE: legile naturii pe care le observăm în universul nostru – legile celor patru forţe fundamentale şi parametrii ce caracterizează particulele elementare, cum sunt masa şi sarcina electrică – în opoziţie cu legile mai profunde ale teoriei M, care permit existenţa unor universuri diferite, cu legi diferite.

LIBERTATE ASIMPTOTICĂ: proprietate a forţei tari care o face să slăbească la distanţe mici. Prin urmare, deşi cuarcii sunt legaţi în nuclee de forţa tare, ei se pot mişca în interiorul nucleelor aproape liber, ca şi cum n-ar resimţi vreo forţă.

MEZON: tip de particulă elementară formată dintr-un cuarc şi un anti-cuarc.

MULTIVERS: ansamblu de universuri.

NEUTRIN: particulă elementară extrem de uşoară ce resimte numai forţa nucleară slabă şi gravitaţia.

NEUTRON: tip de barion neutru electric, care împreună cu protonul formează nucleul unui atom.

PRINCIPIUL ANTROPIC: ideea potrivit căreia putem trage concluzii privind legile aparente ale fizicii pe baza faptului că existăm.

PRINCIPIUL DE INCERTITUDINE AL LUI HEISENBERG: lege a teoriei cuantice care afirmă că anumite perechi de proprietăţi fizice nu pot fi cunoscute simultan cu o precizie oricât de mare.

PROTON: tip de barion încărcat electric pozitiv, care împreună cu neutronul formează nucleul unui atom.

RENORMARE: tehnică matematică destinată să dea sens infiniţilor care apar în teoriile cuantice.

SINGULARITATE: un punct din spaţiu-timp în care o mărime fizică devine infinită.

SPAŢIU-TIMP: spaţiu matematic ale cărui puncte sunt caracterizate de coordonate atât spaţiale, cât şi temporale.

SUPERGRAVITAŢIE: teorie a gravitaţiei care posedă un tip de simetrie numit supersimetrie.

SUPERSIMETRIE: un tip subtil de simetrie ce nu poate fi asociat cu o transformare din spaţiul obişnuit. Una dintre consecinţele importante ale supersimetriei este că particulele de forţă şi cele de materie, deci forţele şi materia, sunt în realitate două faţete ale aceluiaşi lucru.

TEORIA CORZILOR: teorie fizică în care particulele sunt descrise ca moduri de vibraţie ale unor corzi având lungime, dar nu şi grosime.

TEORIA CUANTICĂ: teorie în care obiectele nu au o singură istorie bine definită.

TEORIA M: teorie fundamentală a fizicii, un candidat pentru teoria a tot ce există