Alergarea

Dacă poți merge mai departe bine, dacă nu e același lucru. Reușești să ții pasul? Perfect, du-te, nu sta după nimeni, nu te gândi că dacă tu te oprești pentru altul, se va opri și pentru tine cineva, măcar o secundă. Nu, nu se împiedică nimeni de tine, nu se oprește nimeni să te întrebe dacă te doare ceva, dacă mai poți, dacă mai vrei. Înainte, aleargă, șuvoiul nu poate fi oprit, lasă-i pe cei care se poticnesc și vezi-ți de alergarea ta, gândește-te doar la cei care ți-au luat-o înainte, la cei care te depășesc, teme-te să nu rămâi ultimul, să nu pierzi vreo ocazie, să nu ratezi vreo curbă, vreo traversare secretă. 

Tu ești un zeu, nu vei obosi niciodată, nu-ți vei pierde răsuflarea, nu te vei împiedica, astea sunt pentru cei slabi. Vei continua să alergi, vei fi sufletul șuvoiului, ceilalți te vor invidia, te vor lua ca model, îți vor admira ritmul și suplețea, grația cu care sari peste trupurile celor căzuți. Nu te opri, tu ești cel ales, alergarea asta e a ta, o să ajungi. Tu, cel puțin, o să ajungi, chiar dacă nimeni nu a ajuns până acum. Totul e pentru tine, ești stăpânul alergării, nu trebuie să te oprești nicio secundă pentru nimeni, cei căzuți sunt buni căzuți, au căzut din vina lor, nu are nimeni ce să facă pentru ei, fiecare cu soarta lui. Continuă să alergi, nu are importanță că de data asta ți-au căzut părinții, așa a fost să fie, le-a venit rândul, dar ție nu ți se poate întâmpla, tu ești cel care nu se poate opri, cel care va ajunge. Nu trebuie să pleci urechea la văicărelile celor care nu mai pot alerga, nu poți tu să schimbi nimic, așa este alergarea, ce-ar fi dacă te-ai opri pentru fiecare dintre cei care cad? Cineva trebuie să și alerge, cum ar fi să stea toată lumea după cei slabi? Privește în zare, acolo, departe, mai ai de alergat mult până să ajungi, dar tu poți s-o faci, chiar dacă uite, pe lângă tine au început să treacă unii mai tineri, cu picioare mai lungi, cu pasul mai sprinten. Sunt tineri, aleargă și ei la fel cum alergai tu în tinerețe, dar asta nu înseamnă că vor ajunge înaintea ta. Uite cum mai cad și dintre ei, căderea e sufletul alergării, ce fel de alergare ar fi aceea în care nimeni nu s-ar împiedica, toți ar ține ritmul, egal și uniform? Hop, n-ai fost atent, era să cazi, lasă gânditul și aleargă mai departe. Uite ce salturi frumoase fac unii tineri, ei nu-și dau seama că în felul ăsta își consumă forțele inutil. La ce bun să faci spectacol, poate crezi că o să ajungi mai repede? Trebuie să alergi constant, să economisești energie, pentru că mai ai mult de alergat, zarea e la fel de departe ca la început, ți s-a părut că nu e mare lucru să alergi până acolo, dar te-ai înșelat, ai apreciat greșit, poate că ar fi trebuit să abordezi lucrurile puțin mai nuanțat, poate n-ar fi fost rău să te și oprești din când în când ca să ridici pe câte unul din cei căzuți. Ah, de data asta aproape te-ai prăbușit, din cauza acelui bolovan care n-ar fi trebuit să fie acolo, în drum. Ar fi bine s-o lași puțin mai încet, nu contează că te depășesc tot mai mulți, important e să ajungi și vei ajunge oricum, pentru că ești un zeu. Alergarea asta este a ta și numai a ta, ești liber să-ți alegi viteza, te poți opri când vrei, ce poate fi mai grozav... Ei, acum chiar că ar trebui să faci o pauză, uite-l pe bunul tău prieten, care a început să alerge odată cu tine, uite-l cum a căzut, hai, oprește-te și ajută-l să se ridice, ar fi extraordinar să ajungeți împreună, fiindcă mai important decât faptul că ajungi e felul în care o faci și ce poate fi mai impresionant decât să ajungi ajutându-l pe bunul tău prieten să ajungă și el. Hai, aleargă, acum sunteți doi și asta te umple într-adevăr de bucurie. Da, ar fi trebuit s-o faci mai demult, dar asta e, când e tânăr omul nu înțelege multe lucruri. Aleargă, nu mai contează cât de mult ți-au scăzut puterile, nu băga în seamă durerile din mușchii picioarelor, ține-ți prietenul strâns ajută-l să alerge, în felul ăsta te ajuți și pe tine. Alungă imediat gândul acela care îți șuieră că ai putea încerca să alergi înapoi. Este imposibil, nu te lăsa amăgit. Alergarea se face numai înainte. Uite, vezi, acolo, departe, în zare? Acolo trebuie să ajungi. Nu are nicio importanță că distanța e la fel de mare ca la început. Tu vei ajunge. Chiar dacă va fi să cazi. Se va găsi cineva care să te ridice, așa cum și tu l-ai ridicat pe vechiul tău prieten. Aleargă, nu te mai întreba care a fost sensul alergării, o să-l afli când vei ajunge. E prea târziu să te răzgândești, trebuie să alergi. Ah, ai căzut! Nu contează. Dă din picioare, acolo jos, ca și cum ai alerga. Atâta mai poți, atâta trebuie să faci. Important e să nu renunți. Ia uite, copilul tău s-a oprit să te ajute. Spune-i să alerge mai departe, să nu stea după tine, altfel riscă să nu mai ajungă nici el. Ei asta e acum, nu mai poți mișca picioarele? Nu-i nimic, privește în zare și visează că alergi. Cu viteză, ca la început. Visează liniștit, la un moment dat cineva se va opri lângă tine și-ți va închide ochii.

Raul S. Baz