Grija față de oamenii cu sprâncene stufoase

Plec de la un mesaj transmis pe un post TV de un patron de firmă de catering, nu contează numele ei. El a fost întrebat în timpul unei emisiuni cu caracter economic ce se întâmplă cu afacerea pe care o conduce. Omul a răspuns că merge ascendent. Asta, evident, pentru că oamenii stau în casă din cauza covidului și comandă mâncare pe internet. Mai mult, patronul respectiv a măsturisit că este convins că multă lume va continua să comande mâncare online și după relaxare, pentru că e mai comod așa.

După ce a rostit toate astea, patronul a găsit cu cale să ne mai spună ceva: el și toți cei din firma lui sunt bucuroși, mândri și în multe alte feluri pentru că reușesc să-i ajute pe români să stea în case, ferindu-i în felul acesta de amenzi etc. Cu alte cuvinte, scopul acestei firme de catering este să asigure binele unei categorii cât mai largi de clienți.

Asta, iertată să-mi fie franchețea, este o minciună nerușinată. Scopul, unicul scop, al acestei firme de caterig și al oricărei firme, societăți, companii etc este să facă bani, punct.

Desigur, banii se fac în felurite moduri. Ca să-i poți face trebuie să fii ingenios, creativ, să cunoști cerințele pieței, să inventezi, să estimezi perioada în care vei fi pe pierdere și când vei intra pe profit, să calculezi sumele pe care trebuie să le bagi în publicitate etc. Lucruri pe care le știe toată lumea. Așa că te apuci, identifici o nișă și-i dai bătaie. De exemplu, descoperi că unor persoane le cresc sprâncenele foarte rapid. Inventezi un dispozitiv de regularizat sprâncenele și îl lansezi pe piață. De ce ai făcut asta? Simplu: ca să vinzi cât mai multe astfel de dispozitive și, în consecință, să câștigi cât mai mulți bani. Dar pentru că te-ai adaptat la condițiile minciunii generalizate care însoțește comerțul în forma în care se practică azi, lansezi mesaje de genul: „preocuparea noastră continuă este liniștea sufletească a celor cu sprâncene stufoase, care au și ei dreptul la imagine personală” etc.

În felul acesta ai inventat un scop. Și ai evitat să vorbești despre bani. Dar de ce faci asta? Simplu: când omul află că unicul tău scop e câștigul, are mai puțină încredere în tine decât dacă știe că ești un suflet bun, căruia îi pasă de oameni etc. Așa că vii și te dai altul: omul care nu mai poate de grija celor cu sprâncene stufoase. Minciună pe toată linia. Pentru că, în realitate, celor mai mulți comercianți nu le pasă absolut deloc de clienții lor. Tot ce îi interesează sunt banii – cât mai mulți bani.

Apărarea companiilor față de această acuzație este simplă: banii vin de la sine în urma îndeplinirii scopului propus. Adică: producem multe dispozitive și facem fericiți mulți oameni cu sprâncenele stufoase. În acest moment noi ne-am atins scopul. După aia vin și niște bani, dar asta e în forța lucrurilor, noi nu asta avem în vedere și restul de bla-bla-uri de doi lei.

Dacă firmele ar avea ca scop bunăstarea populimii, ar face tot posibilul să țină prețurile cât mai jos. Iar profitul l-ar dona în cea mai mare parte celor nevoiași.

Dar stai, ăsta ar fi comunism! Cum adică, să lucrăm aproape degeaba? Noi trăim într-o societate bazată pe principiile concurenței, ale pieței libere, ale maximizării profitului etc.

OK, am înțeles și sunt de acord. Dar atunci de ce trebuie să mințiți că nu mai puteți de grija oamenilor cu sprâncene stufoase? De ce este nevoie de toată ipocrizia asta pe care o vedem lăfăindu-se peste tot de dimineață până seara?

Un răspuns posibil e că minciuna asta ține sistemul. E parte din propaganda fără de care capitalismul s-ar dovedi ceea ce este: un sistem economic între alte posibile sisteme economice. Adică un sistem cu hibe, care trebuie ascunse. Un sistem mai bun decât altele, dar despre care nu avem niciun motiv să credem că este cel mai bun posibil.

Dar despre așa ceva trebuie să discute specialiștii. Eu unul am o singură întrebare: chiar este nevoie de minciuna asta generalizată?
Raul Sebastian Baz
Articol apărut în publicația „Știrile pro Prahova”