Andre
Rieu nu cântă muzică clasică. Ceea ce face el este o schimonoseală și o
schilodire a muzicii clasice. Și a muzicii, în general. Omul este un oportunist
care a simțit că snobii au nevoie de o mână de ajutor pentru a depăși un blocaj
real: nu puteau avea acces la muzica clasică. Dacă până la Rieu se mai aventura
câte unul la vreun concert de muzică clasică (trecea prin niște cazne de
nedescris, dar rezista pentru imagine), odată cu apariția măscăriciului cu
Stradivarius în mână, snobii simt că și-au luat doctoratul în ale clasicului.
Și sunt mândri nevoie mare. Și profund atinși de sentimente înalte. Și totul
este atât de ușor.