Gandul la posibilitatea ca unul dintre paznici sa ia una sau mai multe dintre cartile mele, nu mi-a dat pace pana a doua zi. Chiar am visat cum un individ mascat trece, in puterea noptii, pe la fiecare stand si ia de-acolo cateva carti pe care le baga intr-un sac mare. Razele lunii, strecurate prin ochiurile de geam ale marelui plafon il lumineaza straniu, ca intr-un tablou al lui De Chirico, iar el trece mai departe, continuand sa-si umple sacul. Un fel de Mos Craciun pe dos, cosmarul copiilor neascultatori, care vine sa ia, nu sa dea.
