I.
Vecinul
a stins lumina de câteva minute. Până dimineaţă mai e. În jur, o grămadă de
lucruri care prea aşteaptă să scriu despre ele. O ladă de gunoi cu conţinut
calculat. Un sac de dormit pătat cu sânge, un bătător de covoare, un pulovăr
alb de var, un arc, geamuri vopsite pe margini, fotoliul cu iz de început de
secol în care peste un ceas voi fi adormit, un miros de compot de caise rătăcit
inexplicabil în camera asta proaspăt zugrăvită unde paşii se imprimă în praful
de pe jos. Excursia a început duminică, spune povestea. Din cei cinci care stau
la masă nu mă ascultă nici unul, iar eu mă gândesc că probabil se simte că n-am
chef să repet toate astea. Zi mai departe, am auzit. Le lipseşte puţin
zumzăitul. Oameni răi, oameni proşti, oameni care se ceartă, bani, mai spun eu.
