Părea un vierme alb, cu pălăria
lui de pai şi un trabuc Bali atârnându-i de buza de jos. În fiecare dimineaţă
îl vedeam stând pe o bancă din parcul Alameda în timp ce eu intram la Librăria
de Sticlă să răsfoiesc cărţi. Când îmi ridicam capul, prin pereţii librăriei,
care într-adevăr erau de sticlă, îl vedeam acolo, calm, printre copaci, privind
în gol.