Cât despre familia Ponor, aici lucrurile se complicau
foarte mult. Titus era un individ înalt, solid, cu faţa brăzdată
de riduri, care pleca în fiecare dimineaţă călare pe bicicletă - cea care o vedeam pe culoar, rezemată de calorifer - şi nu se întorcea
de două ori la aceeaşi oră. Veturia, în schimb, stătea numai în casă, din cauza
unei boli misterioase, al cărui nume nu-l ştiam, dar care trebuie să fi fost
legată cumva de uriaşul număr al ţigărilor pe care le fuma aproape fără încetare
şi despre care-mi povestea mama.