Într-un mic orăşel
american, un individ a decis să deschidă un bar chiar vizavi de o biserică.
Biserica şi adunarea credincioşilor au început o campanie pentru a bloca
deschiderea barului. Ei au trimis o mulţime de plângeri şi petiţii la tot felul
de autorităţi şi, bineînţeles, s-au rugat zilnic lui Dumnezeu ca să îi ajute în
lupta lor cu forţele răului. Între timp, tipul cu barul şi-a văzut liniştit de
treabă. Când mai erau doar câteva zile până la deschidere, s-a iscat o furtună
şi, pe neaşteptate, un trăsnet a lovit clădirea în care se găsea barul,
arzând-o din temelii. Biserica şi credincioşii au fost foarte mulţumiţi de ceea
ce se întâmplase şi nu au contenit să vorbească despre modul în care a
intervenit Dumnezeu şi a făcut dreptate etc. Asta până când proprietarul
barului a dat în judecată autorităţile bisericeşti, cerând daune de 2 milioane
de dolari, pe motiv că biserica şi credincioşii, prin adunările şi rugăciunile
lor, ar fi fost responsabili pentru distrugerea clădirii.
În apărare,
biserica a negat vehement orice legătură dintre rugăciunile practicate şi
trăsnetul căzut pe bar. În susţinerea apărării, a invocat inclusiv un studiu
efectuat la Harvard, care ajungea la concluzia că nu se poate stabili o
legătură între diverse evenimente şi rugăciunile practicate în biserici.
Judecătorul,
după ce s-a uitat peste actele depuse la dosar, a comentat: "Nu ştiu cum
am de gând să decid în acest caz. Tot ce pot să spun pentru moment e că sunt
oarecum surprins să văd în proces un proprietar de bar care crede în puterea
rugăciunii şi o biserică împreună cu toti credincioşii ei, care nu cred."
