Broasca ţestoasă, elefantul şi
hipopotamul
Într-o zi, broasca ţestoasă s-a
întâlnit cu elefantul care a trâmbiţat: "Dă-te la o parte din calea mea stârpitură!
Vezi să nu te calc!” Dar broasca ţestoasă era curajoasă, aşa că a rămas
pe loc. Elefantul a călcat pe ea dar nu a putut să o strivească. „Ia nu te mai
lauda atât Domnule Elefant. Sunt la fel de puternică pe cât esti tu”, a zis
broasca ţestoasă. Elefantul s-a mulţumit sa râdă. Atunci broasca ţestoasă l-a
pus să vină pe deal a doua zi, dis-de-dimineaţă.
În dimineaţa următoare, înainte
de răsăritul soarelui, broasca ţestoasă a coborât repede dealul, grăbindu-se să
ajungă la râu, unde l-a găsit pe hipopotam, care era pe cale să revină în apă, după
ce îşi petrecuse noaptea ca de obicei, adică mâncând. „Domnule Hipo! Ce-ar fi să ne luăm la întrecere? Sunt gata să pun
rămăşag că sunt tot atât de puternică pe cât eşti şi tu!” Hipopotamul a
izbucnit în hohote de râs. Ce idee caraghioasă, s-a gândit el, dar a acceptat.
Broasca ţestoasă a scos o funie lungă şi ia zis hipopotamului s-o ţină bine în
bot până când o să strige ea „Hei !”. Apoi broasca ţestoasă s-a repezit în sus,
pe deal, unde elefantul începuse să-şi cam piardă răbdarea aşteptând-o. I-a dat
acestuia celălalt capăt al funiei şi i-a spus: „Când o să-ţi strig „Hei!”, să
tragi cât poţi şi o să vedem care din noi e mai puternic”. Pe urmă, broasca a
coborât pană la jumătatea costişei de unde nu putea fi văzută, şi a ţipat din
rărunchi: „Hei!”. Şi elefantul şi hipopotamul s-au pornit să tragă şi iar să
tragă, din răsputeri, dar nici unul nu l-a putut urni pe celălalt – se vede
treaba că erau la fel de puternici amândoi. Au recunoscut că broasca ţestoasă
avea tot atâta putere ca şi ei.
Morala Nu fă niciodată ceva ce poţi pune pe alţii să
facă în locul tău. Broasca ţestoasă a lăsat munca în seama celorlalţi şi s-a
ales cu gloria.
