Butelca

M-am trezit cu noaptea-n cap. Azi e ziua plecarii. Maria si colegii se duc la Targu Mures, iar eu o tai catre Targu Secuiesc. Adica mergem cu totii la targuri. M-am culcat devreme si cred ca la asta a contribuit putin vinul demisec de Cotnari, care a fost destul de tare, dar si friptura uriasa pe care mi-a dat-o gazda la cina. Dupa friptura aia am baut o tona de apa de la robinet si mi-am adus aminte de Sinaia anilor 70, cand nici nu imi puteam imagina ca voi ajunge vremuri in care sa cumpar apa plata de la magazin. Aveam o ulcica din lut, ceva de genul celor pe care le-am cumparat ieri de la Marginea, careia ii ziceam "butelca". Beam apa numai si numai cu ea si nimeni altcineva nu avea voie sa o foloseasca. O umpleam pana la gura cu apa rece de la robinet si nu ma lasam pana nu o goleam. Cu cat era apa mai rece, cu atat mi se parea mai buna. Cred ca am folosit butelca aia cel putin zece ani. Pana la urma s-a intamplat ceva cu ea. Nu numai ca s-a ciobit, dar partea dinauntru a capatat alta consistenta, de parca lutul s-ar fi transformat in ceva alunecos, care ramanea jilav si dupa ce nu mai era in contact cu apa. Are si lutul durata lui de viata.