Celălalt

Mi se pare tot mai limpede că în orice om sunt două persoane. Nimeni nu poate să vorbească despre el însuşi, ci doar despre cel de-al doilea. Nu există reflexivitate decât în matematici, unde A=A. Atunci când zici „mă întreb”, îl întrebi pe celălalt, pentru că nu poţi să te întrebi pe tine însuţi, ar fi o contradicţie: tu nu ştii ceva şi te întrebi chiar pe tine... Pe tine nici nu te poţi gândi, îl gândeşti întotdeauna pe celălalt, fratele tău care este întrepătruns cu tine în aşa fel încât nimeni nu poate să vă distingă. Unitatea celor doi e condiţia esenţială a sănătăţii mintale. De îndată ce survine separarea, eşti sfârşit.