Beţia gîştelor
Un inginer silvic, distins
ornitolog al nostru, ne istoriseşte: „În jurul Aradului şi al
Timişoarei
sînt plantaţi
foarte mulţi
duzi; se găsesc
peste tot în lungul şoselelor,
pe străzile
satelor, în curţile oamenilor.
Vara, cînd se coc dudele, lumea nu mai dovedeşte să le
culeagă pe
toate; o mulţime
cad jos şi cîteodată acoperă pămîntul
de sub pomi cu un strat negru, continuu. Atunci ies şi gîştele oamenilor să le mănînce.
Mai ales cine a umblat cu automobilul pe şosea în acel timp n-a putut să nu remarce cîrdurile de gîşte pe
sub duzi, mîncînd la fructe. Trebuie bietul şofer să fie
foarte atent să nu
calce vreuna, căci de
la un timp gîştele
cam ameţesc şi nu mai ştiu să se ferească din drum. Pe căldură mare, în
dudele răscoapte
se produce repede o fermentaţie alcoolică, iar
alcoolul produs se urcă în
capul gîştelor.
