Focul a fost din străfunduri de veacuri prietenul bun al omului, şi
prieten nepreţuit i-a rămas. Printre binefacerile
lui se număra şi
aceea că ferea aşezările
oamenilor de fiarele mari, care primejduiau viaţa şi
avutul puţin al celor ce n-aveau arme de înfruntare
bune. Pînă azi, păcurarii aprind şi
la noi focuri în jurul turmei adunate la stînă
pentru înnoptat, ca să mai oprească urşii şi
lupii, iar drumeţii întîrziaţi,
dacă văd lupi, în frica lor aprind
făclii sau ce au la îndemînă.
Se pare însă că fiarele noastre mari s-au
cam obişnuit cu focul şi
au înţeles că vetrele pe care le aprind
oamenii sînt cu primejdie numai din pricina celor ce le-au stîrnit şi le
stau prin apropiere. Ar dovedi lucrul acesta, care desigur nu e general, şi
cîteva întîmplări trăite.
Un blog pentru linistea adultilor
Totalul afișărilor de pagină
Se afișează postările cu eticheta foc. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta foc. Afișați toate postările
sâmbătă, 1 decembrie 2012
duminică, 1 aprilie 2012
Romanul biledean
Chestia cu oaia ungureasca nu e nimic fata de chestia cu focul romanesc. De fapt ce s-a intamplat acolo? Simplu: un roman din Romania Profunda a dat foc la miriste. Chestia asta se intampla an de an. Asadar, ar zice unii, nici nu merita scris despre ea. Adevarat: eu nu scriu despre asta, eu pun poze. Locul? Biled. Uite:
sâmbătă, 22 octombrie 2011
Ceata si focul
Cu Maria la Brebu Nou. Am ajuns aseara dupa un drum de patru ore. Am prins o ceata atat de deasa, incat la un moment dat nu am mai vazut drumul. Am scapat cu bine, dupa cum se vede. Maria a stat cumva ca pe ace, am simtit-o. Imi punea mereu intrebari despre fiintele padurii, am tot discutat despre ce ar face ea daca ar trebui sa ramana peste noapte acolo. Mi-a cerut chiar sa sting luminile complet, ceea ce am si facut (dupa ce am oprit masina, evident) si dupa numai cateva secunde a strigat "aprinde luminile, tata!".
Abonați-vă la:
Postări (Atom)