Ceata si focul

Cu Maria la Brebu Nou. Am ajuns aseara dupa un drum de patru ore. Am prins o ceata atat de deasa, incat la un moment dat nu am mai vazut drumul. Am scapat cu bine, dupa cum se vede. Maria a stat cumva ca pe ace, am simtit-o. Imi punea mereu intrebari despre fiintele padurii, am tot discutat despre ce ar face ea daca ar trebui sa ramana peste noapte acolo. Mi-a cerut chiar sa sting luminile complet, ceea ce am si facut (dupa ce am oprit masina, evident) si dupa numai cateva secunde a strigat "aprinde luminile, tata!".

Soba lui Pol

Cand am ajuns, am avut parte de o surpriza. Pol (prietenul la care am venit) facuse focul cu lemne. Nu am apucat sa intru si m-a palit mirosul acela unic si indescriptibil pe care il da lemnul de fag transformandu-se in jar. Si brusc mi-am adus aminte de Sinaia si de focul pe care-l faceam in sobele de teracota, pe vremea cand gazul nu se mai livra din cauza economiei. Deschideam usita sobei si flacara proiecta umbre fantastice pe perete, facandu-ma sa ma simt in lumea povestilor. Adormeam ca un prunc si rareori mi se intampla sa nu visez.

Apoi, cand m-am casatorit, mergeam iernile la bunicii Luminitei, in marginea Calarasilor si petreceam acolo sarbatorile intr-o casuta incalzita fabulos cu lemne aduse cu carutele. Diminetile de acolo nu am cum sa le uit. Pe la cinci dimineata, venea bunicul, pâș-pâș, ca sa nu ne trezeasca si pregatea sobita pentru foc. Punea intai coceni de porumb, care se aprindeau rapid. Peste ei, dupa ce se facea putin jar, punea lemnisoare, apoi lemne mari, rotunde, care incepeau sa arda mocnit. Urmaream intregul ritual de sub plapuma groasa, prefacandu-ma ca dorm. Si dupa ce focul pornea, adormeam la loc, auzind ca prin vis trosnetele lemnelor si simtind cum ma invaluie, mangaietor, mirosul fagului transformandu-se in jar.

Azi noapte, pe la 3, Pol s-a sculat si a resuscitat focul. Felul in care a facut-o m-a facut sa ma simt, pentru cateva clipe, din nou in casuta din marginea Calarasilor, cu bunicul Luminitei aprinzand focul in sobita si cu noi intorcandu-ne pe partea cealalta pentru a ne continua somnul, feriti de toate grijile de pe pamant.

De-acum incolo o sa-i spun Bunicul Pol