Antreprenorii nevăzuți

Textul care urmează nu e pentru domnișoarele sensibile. El descrie ce se întâmplă cu un cadavru, fie că este al unui bursuc, fie că este al lui Steve Jobs. Cine vrea să citească, o face pe răspunderea lui.  

Cap de muscă sau de cititor al biografiilor scoase a doua zi
după moartea celebrităților

Neîngropat, un cadavru este folosit la scurt timp de la deces de insecte şi animalele de pradã ca hranã. Existã o mulţime de insecte care se hrãnesc cu cadavre, printre care se numãrã gândãceii, furnicile şi viespile, în funcţie de anotimp şi de zonã. Primele vin furnicile, care „atacã“ zona pleoapelor, a buzelor şi a încheieturilor degetelor, creând mici ulcere. Cele mai întâlnite insecte sunt însã larvele muştei Diptera. Muştele de gunoi (muşte carnivore sau „sarcofage“) sunt specialiste şi sosesc şi ele la scurt timp, fiind atrase de mirosul cadavrului. Ouãle sau larvele sunt depuse în zone strategice: orificiile corpului sau rãnile de pe piele. Primele şi cele mai numeroase sunt muştele albastre sau muştele de hoituri (Calliphora erythrocephala). O singurã muscã-albastrã depune pânã la 2 000 de ouã, în grãmezi de câte 50–100. Apoi apar muştele carnivore, specializate, precum Lucilia, musca-verde. Competiţia este mare, iar cele vivipare, capabile sã depunã larve care au ieşit deja din ou şi pot sã se hrãneascã imediat, au un mare avantaj. Larvele secretã o enzimã puternicã ce dizolvã pielea. Aproape toţi oamenii au vãzut ce se întâmplã atunci când un şoarece sau un iepure mort zace într-un loc timp de câteva zile.

La tropice, mai ales dacã are rãni care permit accesul rapid, cadavrul devine o masã mobilã de larve în numai 24 de ore. Când am lucrat în Africa, prima mea vizitã într-o morgã, în 1953, am fãcut-o pentru a analiza corpul unui tânãr care fusese ucis cu o zi înainte. Muştele îşi fãcuserã deja treaba, iar pielea tânãrului se mişca uşor, în timp ce larvele se hrãneau cu ţesuturile de sub ea. Proverbele şi poeţii vorbesc despre viermi, dar nici râma comunã, nici viermii nematelminţi din pãmânt nu sunt prea interesaţi de carnea putredã. „Viermii“ la care se face referire încã din Biblie şi pe care îi aminteşte şi Shakespeare sunt, de fapt, larvele de insecte. Acestea au formã de viermi şi, dacã musca adultã are acces la cadavrele în descompunere, ele devin parte din peisaj. Dacã nu ar exista aceste organisme flãmânde, am fi înconjuraţi de mai multe cadavre supuse procesului mai lent de descompunere a ţesuturilor. Larvele sunt antreprenorii nevãzuţi ai lumii.

PS Ca de obicei, trebuia să se întâmple și acum ceva neobișnuit. Nu am apucat să termin de corectat textul de mai sus, luat dintr-o lucrare despre moarte, că a și început să mă bâzâie o muscă. Da, o muscă enervantă, care mi s-a așezat la nesfârșit pe mână, apoi s-a dus pe la urechea dreaptă, apoi pe frunte. De remarcat că aici nu sunt muște, niciodată nu am văzut sau auzit una, de marți și până azi. Ei bine, trebuia să apară ea exact când scriam despre muștele Diptera și celelalte...