Ieri am cazut pe scari. M-am lovit si nu pot conduce masina. Asa ca stau acasa, ca pe vremuri, cand eram elev si ma bucuram sa am vreo problema ca sa nu ma duc la scoala.
Caderile pe scari sunt de doua tipuri: in timp ce urci si in timp ce cobori. Daca suferi o cadere in timp ce cobori, esti terminat, te dai de-a berbeleacul, iti fisurezi coastele, faci entorse etc. La urcare e mai putin riscant. Insa in acest caz se face o noua clasificare: caderile in timpul urcarii cu bagaje si caderile in timpul urcarii libere. Prima e cea mai periculoasa, pentru ca omul cand cade nu da drumul bagajelor, din varii motive. Sa zicem ca urci cu doua plase pline cu sticle de bere si te impiedici. Nu le dai drumul, din instinct, decat cand e prea tarziu: sticlele se sparg, tu te lovesti rau, aproape sigur te si tai.
Eu am avut noroc. Am cazut in timp ce urcam liber. De fapt, fugeam, ca sa fiu foarte exact. Intotdeauna cand urc scarile fug. Sunt convins ca auzind o astfel de nazbatie, oamenii vor spune: "wow, ce tare, te tii bine, esti meseriash". Realitatea e alta: urcatul in fuga e mai usor decat cel normal. Iti iei avant, calci prima treapta si te impingi in ea cat poti tu de tare, ceea ce aproape ca te face sa zbori pana la a doua treapta, pe care o transformi intr-o noua trambulina etc. Dar daca mergi normal, ridicarile de pe o treapta pe alta se fac incet, cu efort sustinut. Ia ganditi-va ca stati pe vine si va ridicati incetisor: nu e mai greu decat sa va ridicati dintr-un salt? Asa e si cu urcatul scarilor in fuga.
Cum spuneam, am cazut in timp ce fugeam pe scari in sus. Asta s-a intamplat la penultima treapta. M-am impiedicat cumva, n-are importanta cum. Piciorul drept s-a izbit de palier si eu am ramas intr-o pozitie asemanatoare cu cea pe care o are omul cand trece peste un zid, cu un picior pe coama si cu celalalt atarnand in spate. Sa vedem ce mai urmeaza.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu