"O întîmplare, un gest, un sentiment acut de iubire și-o cărticică
frumoasă, cu povești minunate, care pot doar să aducă un plus de farmec
copilăriei tuturor..."
Am citit cuvintele astea de zeci de ori. Stiti de ce? Pentru ca acolo, in ele, e vorba de mine. Acolo, in cuvintele alea, se ascunde ceva extraordinar: o perceptie unica, o intuitie aparte, a unui om care m-a vazut numai un minut in toata viata lui. Omul acela crede ca in cartea mea e vorba despre "un sentiment acut de iubire"! La mine, Raul Baz, nu la altcineva! La mine, cel care traieste de ani buni cu sentimentul ca nu e capabil de iubire, ca e un fel de monstru...Care duce de ani si ani povara asta ingrozitoare, pentru ca asa este el, un naiv si un credul si un lipsit de aplomb si de incredere in el insusi. A mai spus cineva un lucru asemanator: un oarecare Adrian. El a terminat de citit cartea si a zis asa: "asta e o declaratie de dragoste pentru fetita ta si pentru toti copiii din lume". Nu i-am dat multa crezare atunci, el este un om mai ciudat, despre care voi scrie candva. Mi-a zis ce mi-a zis intr-o situatie in care avea oarecum nevoie de mine, exista posibilitatea sa fie un gen de linguseala. Dar acum am un mesaj din partea altcuiva, pe care nu-l cunosc. Un mesaj mult mai puternic si care imi spune, simplu: "da, iubesti acut, iti iubesti fetita". Asadar nu e cum mi s-a spus la un moment dat si cum am inceput sa cred, de atunci, in disperarea mea, si cum m-am tot invinovatit, mereu, zi de zi, alunecand tot mai mult catre depresie. Oh, nu, nu sunt un monstru!
Am citit cuvintele astea de zeci de ori. Stiti de ce? Pentru ca acolo, in ele, e vorba de mine. Acolo, in cuvintele alea, se ascunde ceva extraordinar: o perceptie unica, o intuitie aparte, a unui om care m-a vazut numai un minut in toata viata lui. Omul acela crede ca in cartea mea e vorba despre "un sentiment acut de iubire"! La mine, Raul Baz, nu la altcineva! La mine, cel care traieste de ani buni cu sentimentul ca nu e capabil de iubire, ca e un fel de monstru...Care duce de ani si ani povara asta ingrozitoare, pentru ca asa este el, un naiv si un credul si un lipsit de aplomb si de incredere in el insusi. A mai spus cineva un lucru asemanator: un oarecare Adrian. El a terminat de citit cartea si a zis asa: "asta e o declaratie de dragoste pentru fetita ta si pentru toti copiii din lume". Nu i-am dat multa crezare atunci, el este un om mai ciudat, despre care voi scrie candva. Mi-a zis ce mi-a zis intr-o situatie in care avea oarecum nevoie de mine, exista posibilitatea sa fie un gen de linguseala. Dar acum am un mesaj din partea altcuiva, pe care nu-l cunosc. Un mesaj mult mai puternic si care imi spune, simplu: "da, iubesti acut, iti iubesti fetita". Asadar nu e cum mi s-a spus la un moment dat si cum am inceput sa cred, de atunci, in disperarea mea, si cum m-am tot invinovatit, mereu, zi de zi, alunecand tot mai mult catre depresie. Oh, nu, nu sunt un monstru!
Exista o vorba fara sens: cand doi iti spun ca esti beat, du-te si te culca. Eu o s-o adaptez, conferindu-i un sens profund: cand doi iti spun ca esti in regula, du-te si trezeste-te. Oh, da!
Daca randurile mele au avut un asemenea efect benefic, ma bucur mult! De cand am vazut cartea si-am priceput ca e scrisa de un tata pentru fetita lui, n-am putut sa ma gandesc decat la o mare iubire. Citind povestile, mi s-a confirmat prima impresie. Voi da un singur exemplu, desi mi-au venit vreo 3 in minte. <<„Doarme”, a spus el.„A adormit acum o ora. O s-o duc in brate.” Asa ca Mama Ania a deschis toate usile si Maria a ajuns, purtata pe brate de tatal ei, in dormitor>>. Acest scurt fragment mi-a amintit de sentimentele de liniste, pace, dragoste ce ma incearca simultan cand il vad pe taticul fetitei mele facand acelasi lucru, purtandu-si odorul in brate ca pe un giuvaer scump si fragil, iar chipul lui tradeaza acelasi acut sentiment de iubire...
RăspundețiȘtergere