Niste versuri ale lui Omar Khayyam

O mână-ascunsă scrie şi trece mai departe.

Nici rugi, nici argumente, nici spaima ta  de moarte

Nu vor îndupleca-o să şteargă vreun cuvânt ;

Nici lacrimile tale nu pot să şteargă-un rând.

O, suflete, -mpreună suntem ca un compas

C-un braţ în lut, iar altul pribeag în infinit.

Un cerc imens înscriem în acest scurt popas

Dar într-un punct, alături, cădea-vom la sfârşit.

Ce este-această goană de umbre colorate?

Fantastica lor fugă absurdă-i şi sublimă.

Ea naşte dintr-o mare ce astfel se exprimă

Şi în aceeaşi mare se-ntorc pe urmă toate.

Tot ce există fost-a marcat din prima zi.

Absenţi pe chipul lumii sunt binele şi răul.

Dintru-nceputuri Cerul a-nscris tot ce va fi.

Să scrie totul altfel, în veci nu-ndupleci zeul.

Când eşti sortită zilnic prin zodie cerească

Mâhnirea şi durerea mereu să te lovească,

O, inimă, poţi spune, în piept de ce-ai venit?

Şi pentru ce pleca-vei rănită la sfârşit?

De-adolescenţă anii încep să mă dezveţe,

Se scurse primăvara cu farmecu-i curat.

Iar pasărea-ncântării numită tinereţe

Nu ştiu nici când venit-a şi nici când a plecat.