Glume de academician

• Legile ţării nu interzic nimănui să fie imbecil.
• Ce este un pesimist ? Un optimist bine informat.
• Fiecare barbat are nevoie de o amanta! Nevasta crede ca el e la amanta, amanta crede ca e la nevasta, si asa, el poate sa sada linistit in biblioteca sa citeasca!
• Cea mai mare schimbare ce se va petrece în Ministerul Învăţământului va fi atunci când nu se va schimba nimic.
• Cand imbătrânesti nu mai ai inimă, ai cord.
• Dragostea e o poveste în care femeile cinstite se comportă precum cocotele, iar cocotele se comportă ca femeile cinstite.
• Mariajul e singura scăpare pentru un bărbat fără succese şi pentru o femeie cu prea multe.
• Un lucru improvizat trebuie regizat foarte bine.

- Domnule profesor, credeţi în vise?
- Sigur, dragă! Să vezi: acum câtăva vreme am visat că devenisem academician, că eram în aulă şi prezidam o şedinţă. Şi când m-am trezit, într-adevăr eram academician, eram în aulă şi prezidam o şedinţă.

La şedinţa de Consiliu profesoral în vederea titularizării, prof. Ştefan Procopiu a votat contra numirii lui Moisil, „candidatul fiind prea tânăr" pentru a ocupa postul de profesor. 

- E un defect pe care il corijez în fiecare zi, a replicat Moisil.

Moisil, către un meteorolog:
- Cu ce probabilitate daţi prognoza timpului?
- Cu cel mult 40%, domnule profesor.
- Cel mai bine ar fi ca dupa ce intocmiti prognoza, sa o anuntati pe dos. Daca veti face asa, timpul probabil va fi corect in procent de 60%!

Un prieten îi spune într-o zi:
- Matematica asta pe care o predici tu..... m-am săturat de ea până la gât.
Moisil ii raspunde:

– Dar matematica se face de la gât în sus!

Explicând principiul recursivităţii:
- Eşti de acord că orice om are dreptul la un pahar de vin?
- Da.
- Bei paharul, îl pui jos. Eşti alt om. Şi cum orice om are dreptul la un pahar de vin...

O reporteră spune la un moment dat, în cursul unui interviu:
- Ştiţi că adevărul supără!
Moisil ii raspunde:

- Pe mine o teoremă de matematică nu m-a supărat niciodată. 

Profesorul X cam avea obiceiul să apară ca autor la lucrările elaborate de un discipol foarte valoros, să-i zicem V. Intr-o zi, V se intâlneste cu Moisil, care-l intreaba:

- Ce faci, dragă X?

- Mă iertati, dar eu nu sunt X, eu sunt V

- Stiu, stiu, ii răspunde Moisil, dar nu ti-am spus după cum te cheamă ci după cum iti semnezi articolele

Moisil publica săptămânal niste asa-numite "tablete" in revista Contemporanul. Un ziarist, la interviu, ii spune:

- Pentru dumneavoastră probabil că e o joacă să scrieti aceste tablete. Mă gândesc că le imaginati in masină, pe drumul de la Universitate la Academie...

- Da, le fac destul de repede. La cele mai multe dintre ele nu m-am gândit mai mult de 35 de ani.