Exagerarile Bisericii: Porunca II

Cred ca foarte multi oameni au de suferit din cauza credintei oarbe si a fricii de pedeapsa de dupa moarte. Cine crede "la buche" in tot ce scrie prin cartile de invatatura crestina, este pierdut: practic, nu mai poate face nimic, este paralizat, pentru ca nu mai are niciun fel de control asupra vietii lui. Daca omul s-ar elibera de toate maruntisurile scripturistice, pastrand doar credinta in existenta lui Dumnezeu si aplicand, in masura posibilitatilor, Decalogul, i-ar fi mult mai usor sa traiasca. O sa iau, pe rand, Poruncile din Decalog si o sa explic cum cred eu ca ar trebui respectate, in comparatie cu exagerarile pe care ti le solicita Biserica. 

A DouaPorunca: Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a celor ce sunt sus în cer, sau jos pe pământ, sau în apă şi sub pământ. Să nu te închini lor, nici să le slujeşti...

Inconstienti incalcand A Doua Porunca

Pentru mine, asta inseamna, ca si in cazul Primei Porunci, ca nu o sa ma apuc sa cred in altceva decat in Creatorul din Biblie. Eu sunt crestin, botezat, asadar cred ca Dumnezeu a facut totul, de la alfa la omega. Punct. 

Vine insa Biserica si, ca sa vada daca eu respect A Doua Porunca, ma intreaba cam asa:

• Nu cumva te îngrijeşti de trupul tău mai mult decât de suflet?
• Nu cumva te preocupi şi te legi peste măsură de cele lumeşti, care sunt trecătoare, şi uiţi că există viaţa cea veşnică de după mormânt? 
• Nu cumva întreţii exagerat interesul faţă de tine, de viaţa ta, de averea şi bunurile tale? Nu cumva cauţi să fii opulent, posedând hrană de prisos, îmbrăcăminte, comodităţi? Nu cumva te caracterizează o sensibilitate exagerată (manie) pentru curăţenie şi ordine în casă? Nu cumva cheltuieşti mult timp şi bani pentru înfrumuseţarea trupului tău, pentru aranjarea casei tale, sau a altor obiecte care devin centrul vietii tale? 
• Nu cumva îţi place să îţi arăţi darurile (calitătile) tale, trupeşti sau sufleteşti, prin cuvinte sau actiuni şi să te autoadmiri pentru însuşirile tale 
• Nu cumva expui exagerat calităţile familiei tale (ale copiilor, sotului, fratilor) şi îţi place să te lauzi cu însuşirile lor trupeşti sau sufleteşti, cu virtutile şi reuşitele lor? 
• Nu cumva îţi exprimi părerea sau judecata fără să-ti fi fost cerută? 
• Nu cumva insişti pe părerea ta, fie că este dreaptă, fie că nu, fără să respecţi sau să discuti şi părerile altora, cu scopul de a fi primită de ceilalţi, sau cu impertinenţă, sau cu siguranţă de sine 
• Nu cumva nu ai discernământ şi răbdare să asculţi întreaga părere sau gândul interlocutorului tău şi îl întrerupi cu neruşinare? 
• Nu cumva îi desconsideri şi îi batjocoreşti pe cei fără experienţă sau pe cei inferiori ţie ca educatie sau instruire, ca înfăţişare, sau sub aspect economic?
• Nu cumva nu ai duhul lepădării de sine sau duhul jertfirii de sine în folosul celorlalţi? 
• Nu cumva eşti foarte insistent, cerând încontinuu explicatii de la ceilalti, în probleme pe care le poti rezolva singur?
• Nu cumva eşti iubitor de arginţi şi lacom? 
• Nu cumva din cauza iubirii tale de arginţi nu te hrăneşti cum trebuie sau eşti delăsător în a-ţi îngriji familia? 
• Nu cumva eşti risipitor şi cheltuieşti banii pe jocuri de noroc, jocuri de cărţi, în centre de distracţie şi îţi lipseşti familia de cele trebuincioase? 
• Nu cumva eşti zgârcit şi indiferent la nefericirea celorlalţi, evitând să dai milostenie şi să faci fapte de întrajutorare?
• Nu cumva eşti rob pântecelui şi te preocupi continuu de ce vei mânca şi ce vei bea, stricându-ti astfel sănătatea? 
• Nu cumva te prefaci a fi bun creştin, în realitate nefiind? 
• Nu cumva crezi în vise? 
• Nu cumva venerezi şi idolatrizezi persoane sau grupuri dintre artişti, sportivi, oameni politici sau din alte domenii? 
• Nu cumva se întâmplă aceasta şi în spaţiul bisericesc şi devii susţinătorul vreunuia şi nu mădular credincios al Bisericii? 
• Nu cumva te preocupi în mod exagerat cu cele lumeşti (discuţii neduhovniceşti, şuete, glume, vorbire fără rost, adică cuvinte deşarte şi nefolositoare, pălăvrăgeală) şi eşti indiferent şi plictisit de cele duhovniceşti (predici, cuvântări sau discuţii cu conţinut duhovnicesc, participarea la slujbe, studierea cărţilor folositoare de suflet)?  

Ei bine, daca faci vreuna dintre chestiile astea, inseamna ca ai incalcat A Doua Porunca si esti numai bun de aruncat in flacarile iadului. 

Atentie, daca nu va hraniti cum trebuie, ati incalcat A Doua Porunca! 

Atentie, daca stati la glume si palavrageala, ati incalcat A Doua Porunca.