Gandirea pozitiva

E plin netul de povestioare cu morala, din care afli cum fac unii sa fie fericiti, sa gandeasca pozitiv etc. Exista, de altfel, o adevarata obsesie a gandirii pozitive, in special la americani - care se straduiesc sa o si exporte. Iata un exemplu la care, sunt sigur, multi vor da din cap a intelegere superioara, privind undeva catre linia orizontului (real sau imaginar).

Povestea spune ca a fost odata un rege african care avea un prieten foarte bun din copilarie. Acest prieten, indiferent de situatia in care se afla (pozitiva sau nu) reactiona intotdeauna la fel: "E foarte bine!"
Intr-o zi regele si prietenul sau erau la vanatoare. Prietenul incarca si pregatea armele pentru rege. Dintr-o eroare, o arma s-a descarcat si i-a retezat regelui buricul degetului mare. Examinand situatia, prietenul a remarcat ca de obicei: "E foarte bine! "
La asta regele, satul de textul respectiv, a replicat: "Nu, nu e bine deloc! " si a ordonat ca prietenul lui sa fie aruncat in inchisoare.
Un an mai tarziu, regele vana intr-o zona periculoasa, insotit de niste amici. Au fost capturati de canibali, care i-au dus in satul lor. I-au legat de un protap si se pregateau sa-i "prepare". Canibalul care se pregatea sa aprinda focul a observat ca regele nu avea buricul degetului mare. Fiind superstitiosi, aveau ca regula sa nu manance pe nimeni care nu era intreg. In concluzie l-au eliberat pe rege si i-au mancat pe ceilalti.
La intoarcerea acasa, regele si-a reamintit de intamplarea de la vanatoare cand isi pierduse degetul si cuprins de remuscari, a poruncit sa fie eliberat prietenul lui.
"Ai avut drepate" i-a spus prietenului proaspat eliberat. "A fost foarte bine ca mi-ai retezat buricul degetului." Si a inceput sa-i povesteasca patania cu canibalii. "Imi pare foarte rau ca te-am trimis la inchisoare atata vreme. A fost urat din partea mea sa fac acest lucru."
"Nu", a replicat prietenul, "a fost foarte bine! "
"Ce vrei sa spui cu acest "a fost foarte bine?" Cum poate fi bine sa-ti trimiti prietenul la puscarie?"
"Daca n-as fi fost in puscarie, as fi fost cu tine la vanatoare."

Asa ceva mi se pare cam prea din cale afara. Adica pana acolo ar trebui sa mergem incat sa spunem ca niste mori stricate "e foarte bine"? Acum, cand Serban Huidu a omorat trei oameni cu masina, sa zicem "este foarte bine"? Cand da peste noi vreo boala, sa ne umplem de fericire si si sa le dorim si celorlalti sa se imbolnaveasca, pentru ca a te imbolnavi "este foarte bine"? Si, la urma urmei, pentru ce ar trebui sa facem asta? Ca sa fim mereu in forma, va spun eu. Dar de ce sa fim mereu in forma? Ca sa putem munci cu mult spor, va spun tot eu. Dar de ce sa facem asta? Pai e simplu: ca sa se umple de bani cei care ne cer sa gandim pozitiv, care dau la televizor numai si numai filme vesele, mese rotunde la care se promoveaza Nirvana sau Raiul pe pamant si care au voie sa spuna si "asta nu este bine" atunci cand au ei chef.

Imi aduc aminte de un oarecare John Racolta, omul care a cumparat, in vremea lui Nastase, MEFIN Sinaia. I-am luat atunci un interviu pentru ziarul local si am fost uimit sa-l aud vorbind despre muncitori ca despre "majoritatea tacuta". Ii si vedeam pe oamenii aia, incolonati, marsaluind in tacere catre fabrici si uzine, muncind pana cadeau in sprancene, apoi plecand in tacere acasa, asezandu-se pe canapele in fata televizoarelor si urmarind filme in care eroii spun tot timpul glume la care rad unii din off, ca sa inteleaga majoritatea tacuta cand trebuie sa rada. Este sinistru, pur si simplu.