O poveste din folclorul african

ŞARPELE, ŢĂRANUL ŞI BÂTLANUL

Un şarpe hăituit de vânători a venit odată la un ţăran şi l-a rugat să-i salveze viaţa. Ca să-l ascundă de hăitaşi, omul s-a aşezat pe vine şi şarpele i s-a strecurat în pântece. Dar după ce primejdia a trecut, şarpele pas să se mai dea dus din adăpostul unde se bucura de căldurică şi de siguranţă.

Mergând către casă, ţăranul a zărit un bâtlan. S-a dus la el şi i-a povestit în şoaptă cele întâmplate.

Pasărea l-a sfătuit să se mai aşeze o dată pe vine şi să încerce să-l dea afară pe intrus. Când şarpele a scos capul, bâtlanul l-a apucat iute, cu ciocul, l-a tras din pântecele omului şi l-a omorât.

Dar ţăranul se temea că veninul târâtoarei i-a rămas în trup. Bâtlanul i-a spus că cel mai bun antidot pentru veninul de şarpe este fiertura făcută din şase păsări albe, „Dar şi tu eşti o pasăre albă”, a zis ţăranul. „Tocmai bine; o să încep cu tine”. A pus mâna pe bâtlan, l-a vârât în tolbă şi s-a tot dus către casă. O dată ajuns, a agăţat pasărea de grindă şi s-a dus să-i povestească nevestei toată istoria.

„Nu-mi vine să cred ce-ai fost în stare să faci”, i-a zis femeia. „Pasărea asta te-a ajutat la nevoie, te-a scăpat de necazul aciuat în pântecele tău, adică, de fapt, ţi-a salvat viaţa, iar tu o prinzi şi-mi spui că ai de gând s-o omori”. Nevasta s-a dus la grindă şi a eliberat bâtlanul, care şi-a şi luat zborul, fără să mai stea pe gânduri. Dar pe când îşi întindea aripile, s-a repezit şi i-a ciugulit ochii femeii.

Morala: dacă vezi vreodată că apa o ia în susul dealului, să ştii că undeva, cineva este pe cale să răsplătească o faptă bună.