Acest
colţ l-am botezat al muzicii, fiindcă acolo se schimbă cîntecul apelor; cînd
urci la deal, cel frumos şi simfonic al Ialomiţei se potoleşte şi în vîlcel se
aude numai doina izvorului, care curge din luminişul schitului nou; iar cînd cobori la vale melodia
dulce a acestui izvor se contopeşte deodată cu armonia puternică a rîului.
Marea Orgă începuse să cînte. O adiere domoală vîslea lin din înălţimi, lăsîndu-şi undele să lunece pe faţa orgii. O melodie ciudată se zbătu în ganguri. Ascultau cu toţii, înfioraţi de plăcere, freamătul simfoniei alpine. Nimeni n-ar putea reproduce concertul Marii Orgi de sub turnul Pietrei Craiului, dar oricine l-a auzit şi-l reaminteşte cu emoţie.
BUCURA
DUMBRAVA
Ne
găseam aşadar într-o originală cameră de muzică, subterană, în care era
instalat un xilofon de stalactite. Amicul meu, care este un mare meloman, se grăbi
să tapeze „Kleine Nachtmusik”al lui Mozart. Sînt convins că această capodoperă
a literaturii muzicale n-a mai fost executată niciodată, de nimeni, pe un
xilofon de stalactite, într-o grotă subterană, care nu cunoscuse pînă atunci
nici măcar vibrarea discretă a celor mai slabe raze de lumină.
IANOS
XANTUS
Marea Orgă începuse să cînte. O adiere domoală vîslea lin din înălţimi, lăsîndu-şi undele să lunece pe faţa orgii. O melodie ciudată se zbătu în ganguri. Ascultau cu toţii, înfioraţi de plăcere, freamătul simfoniei alpine. Nimeni n-ar putea reproduce concertul Marii Orgi de sub turnul Pietrei Craiului, dar oricine l-a auzit şi-l reaminteşte cu emoţie.
OVIDIU
MANIŢIU
Intrăm
în zona minunată a rododendronilor, cordon înflorit în jurul munţilor
(Himalaya). Pe măsură ce altitudinea creşte, florile acestor arbuşti noduroşi
trec de la purpuriu la trandafiriu; peste trei mii de metri se fac galbene şi
apoi albe. Aerul era îmbătat de parfumul greoi al florilor de magnolia,
presărate pe toată desimea pădurii. Cum s-ar putea traduce în cuvinte
frumuseţea păsărilor suimanga, ale căror pene au strălucirea pietrelor
preţioase?
JOHN
HUNT
Un
sculptor american a săpat într-un munte întreg, dacă ştim bine, chipul lui
Washington. N-ar fi măreţ ca în acest Caraiman un sculptor să sape faţa
nemuritoare a celui mai mare poet român, Mihai Eminescu? Închipuiţi-vă fruntea
lui vastă veghind asupra ţării, gîndiţi-vă că ochii lui v-ar privi de departe
în fiecare clipă şi că, la vremea aceasta, pletele lui de piatră ar fi
încărunţite de omăt. Primăvara, în fiecare primăvară, Luceafărul ar întineri.
Am aştepta atunci să-i auzim seara şoptindu-şi, cu vîntul, de-a lungul ţării,
neuitatele-i versuri.
EUGEN
BARBU
Văpaia
asfinţitului împroaşcă lumini fantastice peste întreaga privelişte: Strunga
pare de fier, Coştila de aramă, Padina Crucii de cobalt, Omul de aur. În jos,
prăpastia coboară, perete, pînă în valurile vinete ale Ialomicioarei.
DUMITRU
ALMAŞ
Începe
marea simfonie a Carpaţilor. Primele ei acorduri, preludiu plin de imense
promisiuni, se aud o dată cu ivirea stelelor; iar zorile mai găsesc viori şi
violoncele stăruind încă, în epuizarea totală a lunii, asupra unui motiv ce-a
fost în timpul nopţii ca o poartă larg deschisă, prin care altfel era văzut tot
Universul.
GEO
BOGZA
Un
alpinist are pe retina sa o adorabilă colecţie de răsărituri de soare, pe care,
plecînd mereu în zori, şi-o îmbogăţeşte necontenit. El cunoaşte toate nuanţele
de roz şi auriu de pe întinsurile de zăpadă.
HENRY
BORDEAUX
Aurul
înverzeşte şi îndată ora adevărată stăpîneşte ţinutul, ora cînd muntele capătă
haina sa firească.... Aşa se văd Bucegii, pînă ce soarele trece de amiazi. Apoi
însă soseşte ora catifelei.... Dar iarăşi şi ora aceasta se duce şi cel din
urmă joc de lumină, ora vînătă, se arată.
NESTOR
URECHIA
Există
în împietrire un farmec tulburător.... Mii şi sute de mii de flori, de
ciorchini de piatră, străvezii sau pîrguiţi în auriu, împodobesc cît vezi cu
ochii, pereţi a căror înălţime nici lumina n-o poate urmări. Nu există nici o
palmă de loc care să nu fie bătută în nestemate sau care să nu rodească în
formele cele mai încîntătoare. Mîna purtată pe pereţi iscă din perii de cristal
ascuţiţi clinchet de zurgălăi de argint.
DAN
COMAN
Peste
văi şi munţi, belşugul de culori se întinde plin de veselie. Mesteacănul îşi
risipeşte bănuţii de aur prin iarba pădurilor, iar frunzele de bronz ale
fagului cad peste verdele mohorît al pădurii de brad. Turistul singuratic parcă
ar străbate o uriaşă expoziţie de pictură.
IANOS
XANTUS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu