luni, 31 octombrie 2011

Muntele. Partea a patra.

Acest colţ l-am botezat al muzicii, fiindcă acolo se schimbă cîntecul apelor; cînd urci la deal, cel frumos şi simfonic al Ialomiţei se potoleşte şi în vîlcel se aude numai doina izvorului, care curge din luminişul  schitului nou; iar cînd cobori la vale melodia dulce a acestui izvor se contopeşte deodată cu armonia puternică a rîului.
BUCURA DUMBRAVA

Ne găseam aşadar într-o originală cameră de muzică, subterană, în care era instalat un xilofon de stalactite. Amicul meu, care este un mare meloman, se grăbi să tapeze „Kleine Nachtmusik”al lui Mozart. Sînt convins că această capodoperă a literaturii muzicale n-a mai fost executată niciodată, de nimeni, pe un xilofon de stalactite, într-o grotă subterană, care nu cunoscuse pînă atunci nici măcar vibrarea discretă a celor mai slabe raze de lumină.
IANOS XANTUS

Marea Orgă începuse să cînte. O adiere domoală vîslea lin din înălţimi, lăsîndu-şi undele să lunece pe faţa orgii. O melodie ciudată se zbătu în ganguri. Ascultau cu toţii, înfioraţi de plăcere, freamătul simfoniei alpine. Nimeni n-ar putea reproduce concertul Marii Orgi de sub turnul Pietrei Craiului, dar oricine l-a auzit şi-l reaminteşte cu emoţie.
OVIDIU MANIŢIU

Intrăm în zona minunată a rododendronilor, cordon înflorit în jurul munţilor (Himalaya). Pe măsură ce altitudinea creşte, florile acestor arbuşti noduroşi trec de la purpuriu la trandafiriu; peste trei mii de metri se fac galbene şi apoi albe. Aerul era îmbătat de parfumul greoi al florilor de magnolia, presărate pe toată desimea pădurii. Cum s-ar putea traduce în cuvinte frumuseţea păsărilor suimanga, ale căror pene au strălucirea pietrelor preţioase?
JOHN HUNT

Un sculptor american a săpat într-un munte întreg, dacă ştim bine, chipul lui Washington. N-ar fi măreţ ca în acest Caraiman un sculptor să sape faţa nemuritoare a celui mai mare poet român, Mihai Eminescu? Închipuiţi-vă fruntea lui vastă veghind asupra ţării, gîndiţi-vă că ochii lui v-ar privi de departe în fiecare clipă şi că, la vremea aceasta, pletele lui de piatră ar fi încărunţite de omăt. Primăvara, în fiecare primăvară, Luceafărul ar întineri. Am aştepta atunci să-i auzim seara şoptindu-şi, cu vîntul, de-a lungul ţării, neuitatele-i versuri.
EUGEN BARBU

Văpaia asfinţitului împroaşcă lumini fantastice peste întreaga privelişte: Strunga pare de fier, Coştila de aramă, Padina Crucii de cobalt, Omul de aur. În jos, prăpastia coboară, perete, pînă în valurile vinete ale Ialomicioarei.
DUMITRU ALMAŞ

Începe marea simfonie a Carpaţilor. Primele ei acorduri, preludiu plin de imense promisiuni, se aud o dată cu ivirea stelelor; iar zorile mai găsesc viori şi violoncele stăruind încă, în epuizarea totală a lunii, asupra unui motiv ce-a fost în timpul nopţii ca o poartă larg deschisă, prin care altfel era văzut tot Universul.
GEO BOGZA

Un alpinist are pe retina sa o adorabilă colecţie de răsărituri de soare, pe care, plecînd mereu în zori, şi-o îmbogăţeşte necontenit. El cunoaşte toate nuanţele de roz şi auriu de pe întinsurile de zăpadă.
HENRY BORDEAUX

Aurul înverzeşte şi îndată ora adevărată stăpîneşte ţinutul, ora cînd muntele capătă haina sa firească.... Aşa se văd Bucegii, pînă ce soarele trece de amiazi. Apoi însă soseşte ora catifelei.... Dar iarăşi şi ora aceasta se duce şi cel din urmă joc de lumină, ora vînătă, se arată.
NESTOR URECHIA

Există în împietrire un farmec tulburător.... Mii şi sute de mii de flori, de ciorchini de piatră, străvezii sau pîrguiţi în auriu, împodobesc cît vezi cu ochii, pereţi a căror înălţime nici lumina n-o poate urmări. Nu există nici o palmă de loc care să nu fie bătută în nestemate sau care să nu rodească în formele cele mai încîntătoare. Mîna purtată pe pereţi iscă din perii de cristal ascuţiţi clinchet de zurgălăi de argint.
DAN COMAN

Peste văi şi munţi, belşugul de culori se întinde plin de veselie. Mesteacănul îşi risipeşte bănuţii de aur prin iarba pădurilor, iar frunzele de bronz ale fagului cad peste verdele mohorît al pădurii de brad. Turistul singuratic parcă ar străbate o uriaşă expoziţie de pictură.
IANOS XANTUS



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!