La hotelul Playabonita, unde am stat acum cateva saptamani, era o regula. O stiu din diverse alte hoteluri si mi se pare o regula de ne-criticat: n-ai voie sa iesi cu mancarea din restaurant. Cine intra acolo, poate manca, intre orele scrise pe usa, cat pofteste. Se poate indopa ca un godac, pate baga in el pana face apoplexie, poate sa roage pe cineva sa-i indese mancare pe gat si dupa ce s-a prabusit la pamant, n-are nicio importanta. In schimb, cand pleaca de acolo, n-are voie sa mai si care mancare sau bautura in camera. Ei bine, in dimineata in care am plecat catre Sevilla, cu grupul, ne-am dus si am mancat cat am avut chef, am baut tone de apa, am scurs prin esofag hectolitri de cafea, dar pentru unii tot n-a fost de-ajuns. Unii, ingrijorati ca la Sevilla vor suferi de foame (acolo, dupa cum se stie, nu se gaseste mancare deloc), au preparat diverse tartine si le-au inghesuit prin posete, borsete, la ciorap, la subrat etc. Asta cu toate ca hotelul ne-a preparat pungi cu hrana rece pentru pranz.
In autocar, m-am instalat in ultimul rand (ca la scoala) si m-am pregatit sa atipesc (aveam ore bune de mers pana la prima oprire). Cand colo, ce sa vezi? Vine un tip si incepe sa povesteasca, pe un ton dispretuitor, cum a manageriat el problema apei pentru drum. Chestia suna cam asa: "Am luat o sticla de apa si cand sa ies pe usa vine unu' si-mi zice ca n-am voie sa plec cu ea. Ha haaaa, adica sa nu ma lase pe mine sa iau o sticla de apa din restaurant? Si atunci m-am dus si am luat inca una!" Ei, asta e romanul, mi-am zis, trebuie sa se faca de neuitat. Apoi mi-am rezemat tampla de geam si am adormit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu