AURIUL PLOPILOR
Odata cu vara au venit si fustitele
rosii cu buline albe, si buburuzele cu picioruse modelate parca de cine stie ce
artist vestit.
A venit ciudata amintire a altor
veri, iar soarele si-a risipit buchetul de zambete peste domnisoarele cu
palarii albastre, iesite in gradina cu cintezoi.
Pisica neagra s-a apropiat tiptil de
o papadie sfioasa, vrand parca sa-si atinga boticul de coronita ei de spori.
Pianul regelui a ramas in gradina.
Regele contempla natura, ca de
obicei, cu un ochi exagerat de albastru. Eu, aflat in acelasi dud in care
stateam asta-vara, ii desenez figura din profil.
Regele mananca acum cirese si aseaza
samburii, unul cate unul, pe pian.
Nu pare sa priveasca nimic, ceea ce nici nu este de mirare: el niciodata nu pare sa priveasca nimic.
Aceeasi privire inerta, acelasi ochi
exagerat de albastru, strapungator, dar care niciodata nu vrea sa strapunga.
Linistea lui starneste in mine o neliniste ciudata.
O, trista si totusi placuta
fierbinteala a mintii mele prea viu colorate! Voi invata vreodata sa citesc in
multiple culori adevarul? Ma voi linisti eu oare? Nu l-am vazut niciodata pe
rege vorbind.
Se spune totusi ca, pe vremuri,
regele ar fi adresat trei cuvinte devotatei sale bucatarese: "Ce bune
galusti!" Fiind singurele cuvinte rostite de rege pe parcursul a douazeci
de ani, ele au fost scrise in toate templele...
Acum regele priveste in gol. Imi
vine brusc sa plang.
As vrea sa-l intreb ceva, orice:
daca se simte bine, daca vrea sa-i dau o hainuta care sa-i tina de cald. Dar
vai, nimeni nu a indraznit vreodata sa-i puna regelui intrebari!
Imi framant mintea cu tot soiul de
intrebari care imi par netrebnice si banale. Regele priveste in continuare
ceva, ceva...nimic.
Vai, stie oare cineva ce priveste?
Tu, pisica regeasca, stii ce priveste regele? Stii tu daca regele iubeste
fluturii? Ii plac lui oare ursii? S-a gandit el vreodata la copiii ascunsi, ca
si mine, in gradina lui tacuta si verde? A iubit el vreodata pe cineva? I-a
placut matematica in tinerete?
Asta e, imi zic. Asta trebuie sa-l
intreb:
- Ei, rege, ti-a placut matematica
in tinerete?
Raspunsul vine brusc din gura
pisicii:
- Regele e mut.
...Auriul plopilor mi se arata
acum si mie, il privesc impreuna cu regele. Cu acelasi ochi albastru privim
auriul plopilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu