Asta vara, in august, am mers la Tulcea. Am stat la parintii Ioanei, care imi sunt vechi colegi de studentie. Nu am fost niciodata la Tulcea pana atunci, pentru ca pur si simplu n-am avut ce sa caut acolo. Nici macar cand lucram la AEM si plecam prin toata tara, cu camioanele, ca sa distribui contoare, nici macar atunci n-am ajuns la Tulcea. De data asta insa, am avut un plan - o sa povestesc mai incolo despre el.
Mama Ioanei este profesoara de matematica, tatal ei este politician. Ioana ar fi trebuit sa fie om mare, dar o boala aparuta ca din senin a facut-o sa ramana la nivelul mental al unui copil. In clasa a opta scria poezii si povesti excelente, acum vorbeste foarte putin si spune mereu cam aceleasi lucruri. Din timp in timp, deseneaza ceva misterios cu degetul, ducandu-te cu gandul la cercurile lui Arhimede. Daca o intrebi ceva, orice, iti raspunde. Uneori spune lucruri incredibile. Alteori ramai uimit sa vezi ca stie cine a jucat in diverse filme. Pur si simplu, ai senzatia ca e un om ca toti oamenii, doar mai retras. Un om intelept, care nu iroseste vorbele.
Intr-o seara, am intrebat-o ceva. Si mi-a dat un raspuns fantastic, pe care n-o sa-l uit niciodata. Am intrebat-o daca ii place sa se plimbe. Si mi-a zis ca da, ii place, pentru ca "ma plimbam mult cand eram mare". Acel "cand eram mare"...oh, cum as putea sa uit imaginea care mi s-a deschis brusc, a unei lumi in care timpul curge rasturnat, in care Alice si Nils Holgersson isi dau mana si se ascund sub frunzele din gradina Reginei ori intre penele Gascanului...Si cum as putea sa uit momentele in care ma ridicam sa merg la baie si Ioana se ridica si ea, cu o expresie de ingrijorare si imi spunea "nu plecati, noi va iubim foarte mult"...Cum as putea?
Uite o poezie scrisa de Ioana pe cand era mare:
Ci intr-o zi,
In cel mai mic ungher
In gradina la Ioana |
Cu pardesie uitate,
De nimeni purtate,
Artistul va vinde
Bijuteriile sale
Pe cele mai mici
Cuvinte dulci, dragastoase
Sau poate chiar,
Cine stie,
Pe simple vorbe politicoase.
Pe simple
Vorbe
Politicoase...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu