Telefoane

Nici n-am ajuns bine la Tulcea, venind dinspre Tichilesti, ca au inceput sa sune telefoanele celor cativa prieteni care ma felicita de ziua mea. Nu cred ca numarul lor trece de 5. Inainte sa moara mama erau 6. 

Desigur, am avut perioade in care ma sunau cu zecile. De exemplu cand eram sef la Economat. Primeam flori, ma sunau tot felul de tipi de care nu-mi mai aminteam etc. Sau cand eram profesor la Sinaia, mi se intampla sa intru in clasa si sa inceapa toti sa cante chestiile traditionale cu "multi ani traiasca".

La Tichilești

Fripturică cozonaci
Bărbățelului să-i faci
Am găsit textul acesta pe un ștergar dintre cele pe care le aveau bunicii și străbunicii noștri în bucătărie. Locul în care l-am găsit este unul dintre cele mai puțin umblate, ascuns undeva în pădurile județului Tulcea, un loc pe care cei mai mulți dintre oameni îl evită, dar unde eu m-am dus cu drag și cu emoție: Leprozeria Tichilești.
Am fost acolo în 20 august, de ziua mea. Inițial, aveam de gând să rămân peste noapte și să fac un mic chef cu leproșii. Până la urmă, însă, totul s-a limitat la o vizită de o oră. Mi-am dat seama că nu puteam să mă întind cu ei la băutură, ei nu au voie să bea, iar apoi nu aveam unde să dorm. Cel mult în cabinetul doctorului, dar asta nu mi-ar fi convenit și oricum nu cred că mi-ar fi fost acceptat. Așa că am luat diverse chestii de cadou (suc, painici, portocale etc) și m-am dus la Tichilești, împreună cu prietena mea Marcelina - mama Ioanei.

Animal

Uite asa aratam eu asta vara, pe drumul catre Tulcea. Nicicum nu aratam, practic, eram doar un tip cu privirea fixa si bineinteles cu idei fixe, dar ma rog, asta nu tine de aspectul omului. Interesant e ca Ioana, dupa ce m-a studiat vreo doua zile, mi-a spus intr-o seara asa: "aratati ca un arici". Dupa ce a trecut o vreme, a revenit si mi-a zis: "aratati ca un animal de plus". Eh, ce mult mi-au placut chestiile astea doua ...

Spre Tulcea

Cand eram mare

Asta vara, in august, am mers la Tulcea. Am stat la parintii Ioanei, care imi sunt vechi colegi de studentie. Nu am fost niciodata la Tulcea pana atunci, pentru ca pur si simplu n-am avut ce sa caut acolo. Nici macar cand lucram la AEM si plecam prin toata tara, cu camioanele, ca sa distribui contoare, nici macar atunci n-am ajuns la Tulcea. De data asta insa, am avut un plan - o sa povestesc mai incolo despre el.

Mama Ioanei este profesoara de matematica, tatal ei este politician. Ioana ar fi trebuit sa fie om mare, dar o boala aparuta ca din senin a facut-o sa ramana la nivelul mental al unui copil. In clasa a opta scria poezii si povesti excelente, acum vorbeste foarte putin si spune mereu cam aceleasi lucruri. Din timp in timp, deseneaza ceva misterios cu degetul, ducandu-te cu gandul la cercurile lui Arhimede. Daca o intrebi ceva, orice, iti raspunde. Uneori spune lucruri incredibile. Alteori ramai uimit sa vezi ca stie cine a jucat in diverse filme. Pur si simplu, ai senzatia ca e un om ca toti oamenii, doar mai retras. Un om intelept, care nu iroseste vorbele. 

Sediul si panoul

Trebuie sa recunosc ca daca m-ar fi intrebat cineva, acum o luna, ce inseamna ARBDD, as fi dat din colt in colt. Acum, insa, stiu: Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii. Chestia asta este condusa de un guvernator si functioneaza la Tulcea, in sediul pe care il puteti vedea in poza:

ARBDD - sediu, nu gluma

Primarii si scoala elementara

Mania mea de a fotografia fel de fel de panouri stradale. Chiar nu stiu de ce-mi place sa fac pozele astea. Probabil pentru ca de cele mai multe ori, privindu-le, descopar diverse amanunte interesante. Imi amintesc de localitatea Ciumarna, despre care am scris aici si care se numeste Ciumarna daca vii de la vale, insa Ciumrana daca vii de la deal. E plina tara de astfel de greseli, pentru care edilii au platit bani de la buget, adica din buzunarele noastre. Sau pe care, in cazul unor erori care persista din vremea impuscatului, nu vor sa le indrepte. Uite inca un exemplu, unul dobrogean de data asta, din judetul Tulcea, proaspat vizitat:

JUDETU...

Magarul ca bogatie naturala

La Tulcea, am stat la o familie cu care ma cunosc din vremea studentiei. Ce-i drept, nu ne-am mai vazut cam de atunci, insa a fost ca si cum ne-am fi despartit acum o luna. De la ei am invatat un lucru: vantul este o bogatie naturala a Dobrogei. Tocmai de aia, acolo se va construi un imens parc eolian.

Topologareala

Cum mergi spre Tulcea venind dinspre Harsova, dai de o localitate numita Topolog. Pe marginea drumului sunt nuci imensi. Oamenii din Topolog se suie in ei, culeg nucile, apoi le curata de coaja si de pielita, dupa care le pun in pungulite si aproape ca sar in fata masinilor, cu mainile intinse, tinand doua sau mai multe pungi. Chiar era sa-l lovesc pe unul dintre acesti topologi, topologeni, topologusteri sau cum se vor fi numind ei. Ceea ce fac acesti oameni s-ar putea numi, simplu, topologareala.

Topologan

Topologainari

Topologista

Topologolani